Când te-ai oprit în poartă să m-aștepți,
N-aveai în palme decât flori de stele
Și te-am numit, îndată, primăvară
Și m-am ascuns în joacă printre ele.
De te priveam, mi se părea că ești
Un fel
Un înger, într-un cer de primăvară,
Mi-a spus povestea nopților pe lună.
O așteptam cu gândul să apară,
Să stau în poala ei de zână.
Să îi ating aripile ușoare,
Privirea Tristă, tremurând în
Mănânc și plâng.
Ce gândește oare tata ?
Scriu și plang.
Oare mama ce gândește ?
Mănânc și plâng.
Poate că tata nu știe..
Nu știe ce știu eu.
Gândesc și plâng că
Poate tata nici nu
Nisip și briză, valuri, cer de vară,
Șezlonguri, pânze, corturi și umbrele,
Covor de trupuri negre. Între ele,
Un chioșc multicolor, o funcționară.
Un fotograf cu văz bâtrân, saltele,
Găleți,
De-un an de zile te privesc, maestre,
Cum te consumi în agitații vane
Și cum te bați cu munți și cu ciolane
să intri, prin redacții, pe ferestre.
Þi-e geanta burdușită de romane,
Eseuri,
Þi-am povestit de petele solare
Ce pun incandescenței chiar, pistrui..
De Euclid și postulatul lui
De Leibnitz și Newton mi se pare,
Þi-am spus de Pascal că poate nu-i
De talia lui Hibert, că
Deși nu sunt notoriu sau as în poezie
(Și chiar să vreau nu pot să fiu visător la bust),
Am încercat stiloul să văd ce poate scrie
Stropit cu o cerneală caustică la gust.
În luptele cu tauri
Un berbec ca toți berbecii,
Mai mițos din câți știu eu,
A scăpat de la tunsoare
Cu o coamă ca de leu.
\"Lasă-l\", ar fi zis stăpânul,
\"Coama aceea îi șade bine,
Poate sperie
Un zid se află acolo înainte mea,
Un zid î întuneric - zadarnic m-am chinuit să-l contemplu.
Ce poate fi, mi-am zis, decât un simplu zid
Și m-am întors acasă.
Și am început să mă misc neliniștit
Mă voi trezi peste noapte și voi bea apă,
Îl voi vedea pe bătrânul care vinde ziare,
Pe femeia care vinde pepeni galbeni,
Voi trece printr-un parc tăcut.
Voi fuma în holul unui cinematograf
Și
Ziua de azi se va termina, va aduce un prieten,
Un prieten luat la întâmplare.
Vântul se strecoară în încăpere.
Pe pereți atârnă portrete de ocnași
Ale unui pictor din secolul trecut.
Stau
Am fost cîndva pe strada aceea tăcută
În timp ce tu nu erai acasă.
Am văzut măștile toate la geam
Și la bucătărie vitraliul und !
Am văzut niște copii cum dădeau foc
La niște frunze
Cai de aur pasc ceața
Pe-o astrală coroană,
Înspre moartea-ți cu viață
Mă deschid ca o rană.
Uite-așa, ca și tine
Stau și eu într-o casă,
Și la rău și la bine
Cu-a mea umbră la masă.
Ca
TC