Necuvintele
Când te-ai oprit în poartă să m-aștepți, N-aveai în palme decât flori de stele Și te-am numit, îndată, primăvară Și m-am ascuns în joacă printre ele. De te priveam, mi se părea că ești Un fel
Înger
Un înger, într-un cer de primăvară, Mi-a spus povestea nopților pe lună. O așteptam cu gândul să apară, Să stau în poala ei de zână. Să îi ating aripile ușoare, Privirea Tristă, tremurând în
Plânsul.
Mănânc și plâng. Ce gândește oare tata ? Scriu și plang. Oare mama ce gândește ? Mănânc și plâng. Poate că tata nu știe.. Nu știe ce știu eu. Gândesc și plâng că Poate tata nici nu
Litoral
Nisip și briză, valuri, cer de vară, Șezlonguri, pânze, corturi și umbrele, Covor de trupuri negre. Între ele, Un chioșc multicolor, o funcționară. Un fotograf cu văz bâtrân, saltele, Găleți,
Odisee
De-un an de zile te privesc, maestre, Cum te consumi în agitații vane Și cum te bați cu munți și cu ciolane să intri, prin redacții, pe ferestre. Þi-e geanta burdușită de romane, Eseuri,
Declarație de dragoste
Þi-am povestit de petele solare Ce pun incandescenței chiar, pistrui.. De Euclid și postulatul lui De Leibnitz și Newton mi se pare, Þi-am spus de Pascal că poate nu-i De talia lui Hibert, că
Blondina
Practică, precum îi e genul, S-a-nvârtit și-aici blondina: A venit la băi cu trenul Și se întoarce... cu mașina !
Legitimație
Deși nu sunt notoriu sau as în poezie (Și chiar să vreau nu pot să fiu visător la bust), Am încercat stiloul să văd ce poate scrie Stropit cu o cerneală caustică la gust. În luptele cu tauri
Berbecul
Un berbec ca toți berbecii, Mai mițos din câți știu eu, A scăpat de la tunsoare Cu o coamă ca de leu. \"Lasă-l\", ar fi zis stăpânul, \"Coama aceea îi șade bine, Poate sperie
Zidul
Un zid se află acolo înainte mea, Un zid î întuneric - zadarnic m-am chinuit să-l contemplu. Ce poate fi, mi-am zis, decât un simplu zid Și m-am întors acasă. Și am început să mă misc neliniștit
Floarea..finală
Mă voi trezi peste noapte și voi bea apă, Îl voi vedea pe bătrânul care vinde ziare, Pe femeia care vinde pepeni galbeni, Voi trece printr-un parc tăcut. Voi fuma în holul unui cinematograf Și
Ziua de azi se va termina
Ziua de azi se va termina, va aduce un prieten, Un prieten luat la întâmplare. Vântul se strecoară în încăpere. Pe pereți atârnă portrete de ocnași Ale unui pictor din secolul trecut. Stau
In vitraliul ud
Am fost cîndva pe strada aceea tăcută În timp ce tu nu erai acasă. Am văzut măștile toate la geam Și la bucătărie vitraliul und ! Am văzut niște copii cum dădeau foc La niște frunze
Sunt un plins de luminå.
Cai de aur pasc ceața Pe-o astrală coroană, Înspre moartea-ți cu viață Mă deschid ca o rană. Uite-așa, ca și tine Stau și eu într-o casă, Și la rău și la bine Cu-a mea umbră la masă. Ca
