Poezie
Plânsul.
1 min lectură·
Mediu
Mănânc și plâng.
Ce gândește oare tata ?
Scriu și plang.
Oare mama ce gândește ?
Mănânc și plâng.
Poate că tata nu știe..
Nu știe ce știu eu.
Gândesc și plâng că
Poate tata nici nu vrea...
Nu vrea să știe ce știu eu.
Rătăcit în gând plâng...
Plâng din nou, că am uitat
Ce știam odată eu, ce tata
N-a aflat că eu știam.
Adorm și plâng..
De plânsul meu plânge..
Plânge și mama.
Și am uitat de ce plângeam.
Acum plâng toți de plânsul meu
Și mie îmi pare rău că și ei plâng.
Mă trezesc din somn și acum
Plâng și eu de plânsul lor.
Ah..Doamne de ce plângem toți acum ?
Plângem toți, nu știm de ce !
De oprit nu mai putem să ne oprim.
Nu mai e loc de dat Înapoi.
Mănânc și plâng din nou acum.
Tu..tu de ce plângi cu noi ?
Măcar tu poate ai un motiv.. da noi ?
002122
0