Traian Rotărescu
Verificat@traian-rotarescu
Născut pe 1 Iunie 1981 la București. Primul îndemn "oficial" de a continua să mă dedic poeziei îl datorez D-nei Constanța Buzea, îndemn primit în numarul 24 din iunie 2003 al "României literare". În același an, în iulie , este consemnat și debutul literar în paginile revistei "Argeș", Nr.22,publicație aflată…
azi fac asta
maine rezolv aia
dimineata am fost la
poate joi termin cu
deseara vorbesc pentru
poimaine vii?
cand trimiti alea?
n-ai fost atuncea!
uite de asta...
azi joi poate deseara
fac rezolv termin vin si vorbesc
la cu de aia si pentru alea
atunci si de asta.
Pe textul:
„mici obsesii" de Florin Branza
Reusesti o subtila translare temporala, la fel de subtila ca o otrava nedetectata, dar la fel de mortala, translare care inverseaza succesiunea strofelor; mai intai s-a petrecut momentul resimtirii acelei absente \"RASUCESC ( acum)
dantelării perverse prin amintiri
virgine
de tine
asdar, inceputul NU are cum sa mai fie de actualitate, acel prezent: \"când MA VREI
PLUTESTE un miros gălbui
scorojit
neclintit\"...nu exista, e de fapt o relatare ceea ce s-a intamplat (m-ai vrut, plutea)
Praful nu pote fi potrivit/contrafacut el doar se aseaza...
Ce mi-a plcut the most am citat deja..era vorba de dantelarii.
Pe textul:
„Sleeping beauty" de alice drogoreanu
Multumesc pt sustinere.
Pe textul:
„Perfuzii" de Traian Rotărescu
deocamdata gandeste-te ca nu s-a ratacit de colonia ei; are initiativa.
Eu deschid poezia, nu firnca ( desi ei ii revine the leadin part..stii cat de greu poate fi n desert? )
Pe textul:
„Perfuzii" de Traian Rotărescu
dacă știu adevărul unde e și ce face el
din noi
nu trebuie să spun nimic
ce mai încolo și încoace
Misto.
daaar... ;)) daca toti ar fi constienti de asta ( din fericire asa ceva e de-a dreptul imposibil) locul ar ramane pustiu, nimeni n-ar mai fi nteresat de \"marfurile\" expuse, i-ar ajunge adevarul lui { si FOARTE personal, evident; ai putea spune personalul ridicat la adevar).
Iar \"fiara monstruoasa\" tine locul tuturor NE-destainuirilor care urla in noi.
Pe aceasta idee s-ar putea \'deriva\" fabulistic catre parabola leului ranit de spin, care-si cruta, mai tarziu, salvatorul, un gladiator)
In ciuda \"infinitelor posibilitati\" tot ramne acel 5% care te deconspira.
Asa se-ntampla in poezii.
Pe textul:
„ce mai încolo și încoace" de alice drogoreanu
ți-am trimis pantofi
Hmm, eu inteleg mai altfel [ my twisted mind, ya all know ]
Si aceasta perspectiva imi \"sopteste\" ca TU insati esti o pereche de pantofi, trimsa altora, ca un ajutor, nu te afli intr-o perpetuua ratacire printre bolovanii drumurilor noduroase.
Mentionez ca nu trebuie inteleasa ca o \"injectie gratuita de optimism\"...doar aparuta din imaginile evocate aici.
Pe textul:
„pantofi" de alice drogoreanu
cântecele nu încep în noi, ele rămân ale altora,
în noi doar se termină.
Pe textul:
„Traiectorii" de Marius Marian Șolea
RecomandatPelerinaj la pestera sfanta transformata in cada ce emite damf de clor si strampi uzi?!
Nici macar nu dai de inteles ca e scrisa dupa reteta urmuziana, fapt care deconspira cu atat mai mult mizarea pe efectul de \"mistica\" al unui titlu prmitator menit sa atraga privirile...
dar, daca asa vor femeile \"sa intre in afaceri poetice\"...mai bine ma duc sa impusc ecleruri, pana nu le papa Sfanta Plictiseala.
Pe textul:
„Lourdes" de Leo Nora Lacustra
Cand spun speranta ma gandesc si la posibila dorinta de a-ti continua calatoria (inceputa sau nu asa) singura.
Pe textul:
„nu-s Gretel" de alice drogoreanu
Cred ca deja nu mai evit asemenea initiative, insa nu vorbesc decat cand simt ca nu sunt \"off topic\"
Pe textul:
„Filă de cronică" de Traian Rotărescu
RecomandatMa bucura aprecierea ta, nu a fost o cronica premeditata am dat curs unor sugestii.
Pe textul:
„Filă de cronică" de Traian Rotărescu
RecomandatAnyway..cel mai mult mi-a plcaut \"poezia din poezie\"
ca și cum o pastilă
anulează dorul
sau gustul gurii tale
sau mirosul tău
nu anulează nimic
aș veni până la capătul pământului după tine
ăsta o fi motivul pentru care sângele meu fuge
înnebunit spre casă
Pe textul:
„seroxat" de alice drogoreanu
cum poți să taci\"
Pentru ca daca era ranita( suferinda) transportata de \"balaurul nebun\"-hmm in general descrierile tuturor acestor \"tribulatii\" se apropie de ascutimea scenelor din \"esafodul\" lui Aitmatov- era cum \"poate sa taca\", nu ??
Daca e sa gandesc in cinismul realist al lui Machiavelli, nu stim cum anume sunt alesi acesi \"tapi ispasitori/exiatori ( inclusiv Olea)care atrag, inarcandu-se, durerea toata \"de peste tot\"...dar sa nu uitam de vocatia de martiri a slavilor.
Pe textul:
„ceva s-a întâmplat" de alice drogoreanu
se vede ca ploaia ti-e intr-adevar aropiata, din moment ce asisti \"la marginea ei\" cum cum te nasti ca o inima mereu predispusa altui ritm (chiar daca una dintre consecinte e ramanaerea altei inimi \"uitate\" arzand in ploaie)
Pe textul:
„O inimă" de Andrei Novac
lin pe clanțe\"...adica m-as fi asteptat ca aceasta fascinatie sa duca la o sinucidere ritualica, prin inanitie, dupa exemplul lui Dracon, izolat in templu..ca Mr-ul sa nu se poata desprinde nici o clipa de langa Fiona lui si sa-i fie gasit scheletul prafuit nu se stie peste cat timp in acea casa care, oricum, se \"retragea\" din fata strazii (viata sociala)
Pe textul:
„my fair lady" de alice drogoreanu
Semnificatia va ramane una deosebita.
Ender e un personaj pueril cu aura mesianica intr-un roman SF,soarta omenirii depinzand de \"jocul\" sau, cat se poate de real, pe care-l percepe insa doar ca o simulare.
Sigur, maratonisti suntem amandoi, ca masculi ai speciei reprezentate pe terra :) cred ca eu m-am desteptat doar inaintea lui.
Pe textul:
„Dormitorul roz" de Traian Rotărescu
Multumesc pentru frumoasele cuvinte.
Pe textul:
„Dormitorul roz" de Traian Rotărescu
\"alt viitor pentru altă omenire\"- din ce maruriseti aici tu crezi in existenta unei omeniri de papusi.
Pe textul:
„Carmen" de alice drogoreanu
Stii, dormitorul ala cred ca demult ma pandea...pana m-a gasit.(asa roz cum e el)
Traian
Pe textul:
„Dormitorul roz" de Traian Rotărescu
Sigur aprecierile acelea-mi erau destinate?
you make me blush...
Pe textul:
„Dormitorul roz" de Traian Rotărescu
