Traian Rotărescu

Anni- Multumim de incurajari. Daca erai de fata ai fi avut parte de niste intamplari amuzante dar cat se poate de nebavareze, cum ar fi vanatorirea atat de necesarului microfon :) -Felix poate sa-ti confirme.

Ela- Din partea ma astept numai la semne si smenuri bune.(NB- asa reiese din comul tau). Fara implicarea mentionata, nici nu as fi putut beneficia de ele.

Florin- Cred ca definitia ta e una paradigmatica: o cronica trebuie sa indulceasca parerile de rau in numar cat mai mare. Mai stiu eu pe cineva care va citi pe 23...

Mahmoud- Cu placere.

Lexis- De-abia acum am aflat ca erai si tu :(. Nu te-am identificat. Recidivezi?

Felix- am sa folosesc un citat, adaptandu-l competentelor tale: \"Dai! -pe la deko!- Stiu ca dai! Trebuie sa dai!\"

se simte asa, un parfum agnostic in aer... :)

Indiferent cât ți-ar displace teoretizările (evident nu TOATE sunt necesare) ele trebuie să pornească de la \"lucruri evidente\" în primul rând pentru cei care le enunță, chiar dacă pentru ceilalți sunt incomprehensibile noțiunile vehiculate.

S-ar puteaca poezia să nu-ți spună multe pentru că nu ai trecut dincolo de evidențe.

Și eu aștept alte comentarii din partea ta (acolo unde găsești de cuviință)

D-le Mihuț,
după \"da au ba\" se (cam) învârt lucrurile, indiferent de cum ar fi numite principiile care guvernează, în opoziție, lumea.

Nu m-aș fi așteptat ca o constatare atât de generală să enerveze pe cineva (sau să fie de vină contextul în care e plasată?)

Dacă aș acuza, efectiv, o nenumită \"depozitară de persoană\" ar însemna că acuz, fără excepție, pe toate femeile din lume, indiferent de cin ;) -not the case.

Despre regine, spuneam doar că ele au cel mai puțin de câștigat purtând acele \"bijuterii fără valoare\" fiindcă odată ajunse în vârful ierarhiilor, indiferent de categoriile enumerate, sunt uniformizate de un implacabil stadiu \"nec plus ultra\".

Mulțumesc pentru prezență, long time no see.

\"hainele ni s-au dizolvat/ maturand torentele\"?

Din moment ce s-au topit tot din cauza torentelor inseamna ca au devenit acelasi element. Ce sa mai mature? E o imposibilitate. Poate daca dadeai alta continuare, de ex. maturand si ele strazile CU torentele etc...

La fel n-am inteles cum pot niste \"umbre de cer\" sa prinda, ca niste piuneze, \"lumina difuza\"...nu suna bine chiar daca umbrele erau DIN cer; tot acolo in vazduh ar fi ramas atat ele cat si lumina observabile plus ca reiese o contradictie temporala: ori se mentine prezentul gerunziului, aici si acum (maturand) caz in care actiunea nu are cum sa se petreaca \"in ziua de dincolo\", ori plasezi, ceea ce e cam greu, actiunea in alt timp, cel de dincolo, care ar fi posibil in cazul unei dedublari, ce oricum nu se simte nicaieri. Este un tablou foarte concret care nu mai are unde evada, ar fi trebuit sa-l pastrezi in aceleasi cadre clare, fara echivocuri, sa-i mentii consistenta.

Daca miza a ajuns la tine inseamna ca a meritat sa ma pun pe scris la o ora foarte matinala ( noroc cu lanterna!).

Uite, tocmai aceste mijloace esentializate nu imbie deloc la alte pareri, nici nu-i de mirare, sunt oarecum batute in cuie, nu suporta modificari.

Ma bucur pentru citirea ta, e bine ca ma feresc de excesiv, ca revin la o linie \"normala\".

Ceva intra si iese din tine (din toti respira viata, nu? macar la nivel fiziologic) / mi-e teama sa intorc privirea- fie te-a paralizat ceva fie iti e frica sa nu scapi ceva fascinant, care va inceta sa mai existe nesupravegheat cu atentie.

Zidurile vechi nu se impaca deloc cu aspectul carnos ( care denota proeptime, fragezime, vitalitate) nu specifici nicaieri \"carnatie flasca\" deci fie NU sunt deloc vechi fie trebuie aleasa o alta descriere, nu una contradictorie. In plus carnea nu prea trozneste, ci oasele din ea :)) eu de carne troznitoare n-am auzit ( pe ziduri cu atat mai putin) iar pe ziduri vechi aici citesc prima data.

Ei bine nu s-a intamplat nimic din ce-ti doreai, mai bine, zic eu, decat sa fiinteze niste minciuni ( din nou FATALITATEA nu coexista catusi de putin cu TRRECATORUL) decat fortat, ca o mutatie genetica aberanta. Si e ciudat fugi de adevar, considerant inexistent in aceste bucati precare in care portionezi realitatea, rezulta o dubla lipsa, o dubla neimplinire, nu ramane nimic trait, doar scenarii a ce s-ar fi putut intampla. De aici aspectul de farsa, de artificial, de neasumare. TEORETIC se pot descrie infinite situatii doar de dragul de a umple cu ceva golul din noi. E o alternativa...

Care face absolut inutila precizarea urmatoare : nimeni nu spune nimic acum/ nicio neliniste/ nicio retragere/ nicio rasuflare/ Evident CINE sa le spuna?, toate aceste neintamplate? In lipsa efectiva a prezentelor, a martorilor, NU exista intentia de a comunica, de \"a spune\" nu are cine, decat daca o dam in engleza, nobody\'s perfect, i\'m nobody :P.

Degeaba te agati de mai stiu eu ce prezenta presupusa : sunt un singur nume într-un morman de suflete/ atunci știu că mă iubești. Ti-ai taiat dinainte codul ( valabil si pt iubire si pt ura) nu se impartaseste nimic aici e un monolog deghizat inabil, celalat este doar un alt alter ego ( sau o amintire) dar era de presupus sa apara absenta ( atunci am stiut ca m-ai iubit, timpul prezent nu se justifica.

versuri autentice : clădirea/ îngenunchiase / înghițită în amiaza nesfârșită

PS. Foarte \"pertinente\" comentariile de mai sus, trateaza personalismul si ignora textul implicit.

Leonard, lansezi (părând că doar asiști la această viziune) o continuă expansiune a lumii care se dilată ca un uriaș plămân, unde doar numele, ca denumiri, rămân neschimbate: stele, sâni, viermi.

Se ivește următoarea dilemă, dacă doar dimensiunile se modifică, transmițând în schimb privitorului aceeași impresie inițială, pe care i-ar fi oferit-o oricum, indiferent de persepctivă. Ca dovadă, deși înglobați în acest univers \"imens\" în care zilele au devenit \"incontrolabile\" sânii își mențin stângăcia, amplificarea unei imperfecțiuni sesizată de \"acuzatorul\" celest, steaua polară.

Prea multă libertate e semnul distinctiv al haosului (bisericile se construiesc cu turlele în jos) iar cu adevarat nebun e acela care deși nu are decât \"ochi de sticla\" nu cunoaște nici o amăgire, fiindcă nu-și permite să aibă, el crede orice, nu se îndoiește de nimic acordând tuturor lucrurilor auzite de la alții aparența adevarului, câtă vreme este incapabil să le și verifice personal!

Spre deosebire de orbirea dezumanizantă prezentată mai sus, autorul recunoaște cinstit \"și eu mă amăgesc dar nu am ochi de sticla\"; el știe că i se perimite să-și imagineze, conștient, realități poetice: \"aerul are un gust ciudat parcă e făină de oase/ iluminatul public e conectat la vena ta cavă\" fără a contribui cu nimic la dereglarea normalității ( dacă scap dintr-asta)

Jocurile în care este folosit Carbidul (eu l-am văzut ca simbol al imaginației aici) nu sunt la îndemâna tuturor.

dreptul de-a generaliza apartine oricui

copilul din mine va multumeste.

In special Eikai, pentru neasteptata urare.

Djamal, si atentia ta e la fel de oportuna.

Eu as renunta la primele 3 versuri. Acest gen de experimente nu te definesc si, la citire, se simte grefarea acestui \"insert\" din katya kelaro.

Pt mine poezia \"alexanderului\" incepe de aici: \"din când în când/ impresii ascuțite/ trezesc perdelele din cretă\". In primul rand datorita ingeniozitatii verbului a trezi. Nu este vorba de franjurarea pedelelor cu o lama taioasa (ranirea impresiilor) si nici de zgarierea unui material prin definitie friabil (creta). Dimpotriva, aici nu curg pulberi irosite, ci este prezentata o adiere revigoranta care acorda gratia unei insufletiri respectivelor falduri; acelor impresii speciale (pe care fiecare le avem intr-un anumit stoc) a caror acuitate si persistenta se mentine, si ea, treaza :)

La fel merita eliminat si pasajul cu oamenii fiindca aluneca in derizoriu; toata lumea stie continuarea \"...felul unu si felul doi\".

\"pana ce voi inota in samburi\" aduce o complexitate nefortata; un singur mar ofera, cui stie sa muste asemeni tie, atatea oceanuri.

bine documentata ca de obicei. ( tot am citit destul de recent \"Copilul divin\" al lui Bruckner)

Nu te superi, nu? daca-ti atrag atentia asupra unor mici scapari..:)
Trecand peste beningnele diacritice, Beethoven si Brahms in schimb merita mentionati cu numele corecte.

Apoi \"s- a constatat că fluturii ieșiți din ouă și tinute la temperatură minimă\"... ( ȘI )ul e in plus

\"O altă problema se ridică și anume ale copiilor de \"sambăta și duminică\" (problema a copiilor.

Andrei- la deko, dupa cum ai vazut, nu se pretinde sa fii altfel de cum esti. Mai ales tu, se putea sa nu-ti pastrezi specificul? :) Aviz autorilor care (inca) se mai asteapta la \"pere malaiete\" laudative atunci cand se prezinta la cenaclu.

Mihai- mai degraba s-a agatat profesionalismul de mine, decat (in lenevia) mea sa-l caut eu... Multumesc pt feed back-ul pozitiv, dupa aceasta lunga pauza.

Daniel- foate bine ca ai imprastiat toate dubiile existente (titlul poemului, mai ales) Entre nous soit dit, cateva scapari s-au intamplat si din cauza ca nu am receptat prea bine dictia interventiilor tale.

Darie- In momentul actual,repet, nu stiu cat de profesioniste sunt cronicile mele, apreciez insa parerile celor care provin din mediul literar unde sustin o activitate intensa si sunt familiarizati cu articolele de profil. Asadar, te cred :)

de fapt pe-aici prin preajma cu totii suntem niste Pygmalioni, mai mici, ce-i drept, dar fiecare poet insuflesete plasmuirile sale, sau se lasa el insufletit de ele...depinde.
Oricum in ambele sensuri sunt indisolubili legati unul de altul.. cum e sepia de poza de fata.

eu zic ca ai taiat ( ca imagine) exact unde trebuia...

ceea ce ni se infatiseaza nu are nevoie de nici o verificare: se verifică retina
ritmul cardiac
fluctuațiile de tensiune
se fotografiază funcțiile vitale
cu încetinitorul
bust profil semi-profil

in lumea forografica a \"sepiei\" arsura alba nu se(mai) \"infige pana-n plasele\". De fapt nici nu mai exista ca durere, pur si simplu se constuie in ceva absolut necesar perceperii. Desigur o frumusete de vitrina fara suflet nu simte nimic, in schimb, in numele manechinului mut niste buze rupte nu se mai opresc din vorbit, exact ca o alternanta back-space.

ar fi bine insa ca trecatorii sa revina din proprie initiativa,eventual din dorinta interpretarii nevirusati de nimic, (fiindca atunci contagiunea s-ar perpetua...[un fel de \"cui prodest?\"] si celor vii

literatură sex spirit literatură dragoste vin ficțiune literatură muzică sex literatură

\"fictiunea literara\" nu-i acelasi lucru cu literatura? :))

Eu asa credeam...desigur deseori si eu \"m-am turnat\", in alte personaje fictive, si n-am devenit caracter literar...hmm, cu toate ca oamenii \"se scriu\" singuri, fiindu-si proprii autori.

Orice browsing presupune niste \"instructiuni\" ;) - in primul rand stii ce cauti, in al doilea rand, oricum alegi dintre rezultatele cautarii, nu ramai la primul ( autolimitare)

\"dezgropand cine esti\" - In folosul cui este intreprinsa aceasta \"recuperare\" a unor lucruri definitiv intamplate? \"moarte si-ngropate\" ar fi prea simplificator, pt ca aceste \"vestigii\" -scenarii verzi în perechi diferite de aventuri/dezvelite sub semnul de carte INCA mai presupun un interes, nu au fost abandonate, considerate inutile. Mda, mai ramane si iminenta salvarii din fata coroziunii \"la viteza maxima\" careia nu i se opune decat \"masinaria de ceata\"- asa marturiile capata o valoare neintentionata una de circumstanta, in fata cataclismului anonimului care \"erases everything.\"

\"țipete cu devotament ți se înfig în șolduri\" merge modificat. Singurul loc din toata poezia. Nu se potriveste, nu intru in amanunte de ce.. vezi ce gasesti, prea e o constructie de secol 19 sub forma asta.

Duplicitarul ARE nenumarate \"nume si simtiri\" da, oricum, omul e o prada usoara, not a challenging one iar aceasta infinitate nu va fi \"intrebuintata\" niciodata la adevarata ei valoare ( se-ntelege, una malefica) ajung cateva arhetipuri pt a pecetlui vietile.

Un comentariu fara stea de data asta, am punctat deseori reusitele tale lirice, o sa-i las si pe altii sa le aprecieze de data asta.

Sictirul, atotstiinta, suficienta, golul, desi explicabile pana la un anumit punct sunt respinse cu inversunare, considerate indezirabile mai ales pentru ca, de fapt, potentialul lor de energie care-l motiveaza pe \"calaretul fara cap\" din furtuna, ar putea fi utilizat in scopuri considerate eliberatoare prin dezinhibitia lor ( \"care să geamă să se agațe cu ghearele\" ;\"ai în nări mirosul ăla de femeie nebună\" si \"auzind-o cum se repede/ s-o vezi fiara\")

O lupta inutila, dusa in numele unui ideal gresit ales, care degenereaza intr-o confruntare de uzura \"care pe care omule asta vrei\" si, desi NU apare explcit, exista vagul regret privitor la calibrul adversarilor care s-au inclestat, calibru demn de o cauza mai buna, dar ...\"acolo unde traieste un Brutus trebuie sa moara un Caesar\" ;P cu alte cuvinte ca sa simti ( dincolo de armura!) \"miliardele de cuie infingandu-se, trebuie sa fii constient de existenta lor, s-o accepti; altfel vrand nevrand lupti deja sub stindardul frustrarii.

Poate era mai bine ales \"ca si cum fiecare si-ar purta odgoanele de picioare...

vad ca finalurile si-au recapatat forta \"vrei să vină după tine
un tsunami
care nu iartă
nici măcar pe tine cel ce
îl cauți

Desiiii...se putea evita usoara balbaiala cel ce il cauti [cel care-l cauti]

Titlul propune o recurenta care se mentine, o realizare pe care-o presimt neintentionata, insa cu atat mai mult de apreciat.

ma-ntreb ce ti-au facut de tii cu tot dinadinsul sa-i eradichezi...daca nu te regasesti in aceasta companie, inceteaza de-a mai scrie.

prea des acorzi realitatea demonicului iar restul sunt tratate ca iluzii nefolositoare.

as putea sa analizez la detaliu dar daca eu o sa identific aici poezie, si tu nu crezi in ea, ar fi inutil demersul