Beauty and the Beast

să mi-o tragi să
pârâie
tencuiala sub mine

cea mai tare chestie pe ziua de azi, serios... \"tencuiala\"... dar erai pe un perete la orizontala?! :D
sunt doar amical,

tencuiala pârăiala sau amplasamentul?

nu-mi pot da seama cu exactitate, probabil voi spune că durata si duritatea... mișcărilor browniene, evident :D
foarte amical,

atunci eu îți voi spune că detaliile tehnice sunt absolut niște amănunte irelevante

Ceva intra si iese din tine (din toti respira viata, nu? macar la nivel fiziologic) / mi-e teama sa intorc privirea- fie te-a paralizat ceva fie iti e frica sa nu scapi ceva fascinant, care va inceta sa mai existe nesupravegheat cu atentie.

Zidurile vechi nu se impaca deloc cu aspectul carnos ( care denota proeptime, fragezime, vitalitate) nu specifici nicaieri \"carnatie flasca\" deci fie NU sunt deloc vechi fie trebuie aleasa o alta descriere, nu una contradictorie. In plus carnea nu prea trozneste, ci oasele din ea :)) eu de carne troznitoare n-am auzit ( pe ziduri cu atat mai putin) iar pe ziduri vechi aici citesc prima data.

Ei bine nu s-a intamplat nimic din ce-ti doreai, mai bine, zic eu, decat sa fiinteze niste minciuni ( din nou FATALITATEA nu coexista catusi de putin cu TRRECATORUL) decat fortat, ca o mutatie genetica aberanta. Si e ciudat fugi de adevar, considerant inexistent in aceste bucati precare in care portionezi realitatea, rezulta o dubla lipsa, o dubla neimplinire, nu ramane nimic trait, doar scenarii a ce s-ar fi putut intampla. De aici aspectul de farsa, de artificial, de neasumare. TEORETIC se pot descrie infinite situatii doar de dragul de a umple cu ceva golul din noi. E o alternativa...

Care face absolut inutila precizarea urmatoare : nimeni nu spune nimic acum/ nicio neliniste/ nicio retragere/ nicio rasuflare/ Evident CINE sa le spuna?, toate aceste neintamplate? In lipsa efectiva a prezentelor, a martorilor, NU exista intentia de a comunica, de \"a spune\" nu are cine, decat daca o dam in engleza, nobody\'s perfect, i\'m nobody :P.

Degeaba te agati de mai stiu eu ce prezenta presupusa : sunt un singur nume într-un morman de suflete/ atunci știu că mă iubești. Ti-ai taiat dinainte codul ( valabil si pt iubire si pt ura) nu se impartaseste nimic aici e un monolog deghizat inabil, celalat este doar un alt alter ego ( sau o amintire) dar era de presupus sa apara absenta ( atunci am stiut ca m-ai iubit, timpul prezent nu se justifica.

versuri autentice : clădirea/ îngenunchiase / înghițită în amiaza nesfârșită

PS. Foarte \"pertinente\" comentariile de mai sus, trateaza personalismul si ignora textul implicit.

Amestecul dintre iubire și ceva incert gălbui și imund “intră și iese” din clădirea lăuntrică cu ziduri vechi de piele jupuită.
Oasele clădirii rupte de greutatea unei “amieze nesfârșite” trosnesc și se surpă peste un “morman de suflete”, iar iubirea puternică este un seism erotic ce prăbușește tencuiala minciunilor.

Traian
complici ceva lucrurile
în lipsa afectelor nu știu dacă mai contează prezențele

Răzvan
iubirea da
dacă e, atunci trebuie să fie puternică
și dacă e puternică trebuie să fie seism
dacă nu e nu e
nimic

buzele rasfrante sa-ti uite cuvintele ca si cand nu te-ai putea gandi ca iti raspunzi singular. nevoia de ura stapaneste coltul intunecat in care te afli, cautand in intuneric inclestarea unor ritmuri haotice care sa te faca sa simti ca traiesti, modelandu-te doar ca pe o bucata de carne. nu poate fi vorba de iubire, doar necesitatea razbunarii tale, prin tine. nu asteptai pe nimeni altcineva, stiai ca vei veni, sa te poti uri intr-o casa construita anume pentru a te putea seduce. nu incerca sa suprimi intunericul; te vei vedea acolo, langa tine. asteapta doar...
p.s. - remarc rasturnarea poeziei pe care, probabil, ai avut-o in vedere, incepand ca prim vers cu: \"pipai buza\"

iese sufletul
cred că pe acolo și intră
un altul
sau ura sau
celelalte