Traian Rotărescu

eu n-am incercat din timpuri imemoriale, dar cred ca-s destul de scumpe biletele celea de papagal.

e destul ca incearca altii si pentru mine, pana la urma.

Iti place sa decrii chiar si in cele mai pesimiste/depresive poezii aceste momente de nealterata bucurie, pe care le perpetuezi in suflet (un cuvant foooarte mare).

nu aveam idee ca te numeri printre cititorii mei pana acum, asadar fidelitatea, la nivelul incertului \"gust poetic\" demonstreaza inca o data ca \"apele linistite sunt adanci\" si ca nu trebuie sa te bati cu pumnul in piept in zeci de comentarii sforaitoare la fel de inutile pt a-ti stabili preferintele.

Activez si pe deviant, alaturi de alti cativa agonisti; acesta este contul meu.

M-as bucura sa ti-l vizitez si pe-al tau, si de ce nu, poate culegi un nou fav. :)

Cel mai mult ma bucura ca nu m-ai \"depistat\" azi.

reteta unui cocktail reusit.

Desigur ca din greenhorn si mucos nu-l scotea, deh...aveau nevoie si nord-americanii de un Praslea cel Voinic si a venit un neamt sa li-l creeze! :)

Tanarul naiv cu suflet de poet, in acelasi timp ditamai forta a naturii!

Cat despre JKJ- numai in \"arta sa\" nu ma asteptam sa intalnesc tristetea amara a realismului, dupa spumoasele si inspiratele sale mini-romane...se vede ca nici el nu s-a putut sustrage influentei lui Dickens.

Cu toate ca virtualul va fi mereu \"pe val\" uite ca incet incet se strang si antologii de pe urma lui, si aici selectia isi urmeaza cursul.

La ce ti-ar folosi sa-nveti \"cum nu trebuie sa scriem\"? O viata de om nu ti-ar ajunge inventariind asemenea contraexemple.

In tot acest timp ma tem ca ai uita sa scrii de tot...in schimb uite ca intri in contradictie opinia de mai sus enuntata tot de tine, constructia personajului care \"cauta cu abnegatie\" \"inanitia lecturilor\"

Foarte tare expresia aleasa cu \"bizonii hamesiti\"! Intr-un roman din seria Winnetou Old Shatterhand tocmai de asta era blamat (in ciuda realizarilor supereroice vanatoresti) de experimentatul trapper Sam: ca se repede (ca hamesitul!) sa doboare taurul cel mai falnic, a carui carne nu poate fi consumata, pe cand barbatul chibzuit alege a less challenging pray- o tanara bivolita neinsemnata dar cu o delicioasa carne frageda:))

Cred ca daca intrai in politica aceasta iesea in castig; nu aleg intre citate dar oricum e regretabila toparlania si analfabetismul cutural al \"alesilor\". (astia cred ca nci de H. Chr. Anderesen n-au auzit!!)

PS. Unde-s diacriticele :P ?

Fotografia este extraordinara.

Prea multe colturi itite, nu doar cele tridimensionale din prima strofa ci si cele care inteapa, la fiecare pas ( nu mi-e) creand senzatia unor poticniri...colturoase :)

N-am stat sa numar frecventa aparitiilor , poate ca se vrea o exacerbata repetare a prescurtarii acelui nume, \"m\", risipta pretutindeni, o invocare mantrica insa personal mi-a lasat senzatia, impreuna cu \"nu-ul\" unui camp intesat de mine.

Cel mai bun text al tau deocamdata e cel recomandat.

Vad ca parteneriatul m&m ramane schiop...intrucat reprezentanta celeilalte initiale e de negasit...unless M it\'s your 3-rd name.

Hmm, am impresia ca am mai citit candva unele din materialele acestui colaj, posibil sa-l fi updatat in versiunea de fata (sigur imaginea bannerului à la Povestea Povestilor care e o recurenta)

Deja asezi, inca de la inceput, ca un foarte abil neurochirurg, capcane cititorului: ai retinut detaliat toate celelalte amanunte aparent nesemnificative -rulmentul, boschetii, biscuitii, veceul, bentita etc- dar tocmai ziua ai uitat-o...e ca si cum fictiunea si-ar fi infipt coltii ca un pibull ;)

La fel imi place formularea sofismului care pulverizeaza totul, in primul rand persoana careia i-a fost adresat: \"..și dezorganizare a ideii că ți s-ar putea/întâmpla ceva. Pt ca merita! Nu?

Partea cu urmele singuratatii ochilor mi-a placut cel mai mult, e in acelasi timp o personalizare ( picioarele mele, pasii mei) dar si o tipizare \"consumista\"-adidasii- cum i-ar spune personajul lui Brad Pitt din 12 monkeys army.

cum dormi ca vaca
în timp ce eu mor de foame \"da\" inspre Despot cu a sa \"Esti grasa!\" \"press ANY key\" trimite la volumul lui Nanu, oricum imaginile sunt nesemnificative inglobate in acest conglomerat pe care nu o data il \"stampilezi\" eliberand specificuri personale: \"și toată lumea avea îndeajuns de mult ram/cât să poată iubi & trăi în același timp/fără să fragmenteze.\"

Matrixul conexat cu zicerile lui Creanga ( ram!!:) mai rar: \"eu tot singur se cheamă/că am rămas în seara asta.

Nu te avantajeaza formularile hegeliene ( ai mai mult de discutat cu Poetryca aici, el se pricepe) o nesfarsita fiinta/sectionata de sine insusi. In plus ideea nu ramane singulara pt a se impune definitiv, intrucat intervine sharingul, dualitatea \"aceste lucruri se bateau ca niste snitele si se imparteau/ la mine si la tine.

Desi iti plac mai mult balariile, nu neglija totusi \"toate floricelele din cornet\" :)

Cate sanse am sa mi se materializeze in fata ochilor (ca si cadou!) o antologie de poezie extraterestra, sa ma conving scriu sau nu calitativ, comparativ?

...e posibil ca toti ceilalti oameni sa fi fost clonati de aliensi de fluierau in corpore numai Louis Armstrong...apropo era si Neil printre ei?

Se pare că sunt mai multe; oricare dintre ele, luată separat, după gradul intensității, poate să-și aducă aminte de-o \"fostă colegă\" vopsită sau nu în roșu -așadar este implicit comparată cu aceasta.

Gesturile tale \"mecanice\" au trasat pe zăpadă o geometrie la fel de proprie precum a gheții nerespectate de nimeni; insensibilitatea trecătorilor demonstrând că spontaneitatea, percepțiile, comunicativitatea le-au fost înghețate ;) de indiferență: \"nimeni nu mai auzise de nimeni\".

Îmi place cum revine crepusculara nuanță a roșului,iar cadrul afectiv se stinge ca o lumânare într-o catedrală pustie.

Ultimul vers e redundant și prea explicativ; dacă nu renunți la el, măcar înlocuiește-l.

titlul si subtitlul sunt complet separate de text, dar si intre ele; nu se regasesc nicaieri...pana si \"darele\" sunt lasate pe geam, nici vorba de umezeala produsa de vreo lotiune corporala - asadar nu a zilei.

Un mic amanunt: \"vreau doar să STII că aici trăiesc eu\".

Destul de derizoriu aleasa imaginea \"clitorisului femeilor din triburi\"

DOAR ca o simpla ipoteza...muzica poate fi, cu drept considerata \"motorul etern\" al lui Aristotel.

Filozofule.

kinda.. that\'s the way it is.

Cate proiectii arhetipale materne ingramadite aici!

Realmente parca ar fi un inventar al complexelor generate asupra fiicei.

O imagine de-a dreptul exploziva, care detoneaza precum o sofisticata racheta de ultimul tip: \"merit o răstignire pe fața asta de masă apretată cu grijă\".

Adriana- Multumesc, am corectat- era pacat de Coldplay. Dorul este sigur ceva caruia niciodata nu i se ve apleca de la prea multe subtilitati...hmm.

Cristina- iata-ma-s ajuns \"turnator\" :) - numai ca aici sunt inconjurat de poeti, care n-au nevoie de etichetarile mele. Da, chiar, sunt voit ludic in ultima vreme.

Cataline- Maitre-ul tau a fost Jacques du Molay, sa nu incurcam borcanele!

Am cam abandonat partea spirituala, nu neg asta, nici prea mult Narcis, nici prea mult Goldmund.

Neasteptat de surprins de atentia acordata unei simple personale,

Traian.

desi uneori chiar si eu ma imbat cu apa rece!

Stii, referitor la \"ton\", daca e de crezut, aveam in poeziile de inceput unul de-a dreptul scolastic, scartaitor ca o armura de la Nicopole, neunsa ( eh, comparativ cu imblanzirea celui prezent, pe alocuri :)

De la trirea ancestrala invocata de Gustav :) s-a ajuns la artificializarea tehnologica, oarecum anarhica, e o lume fluida in care nu mai sunt diferentiate valorile, daca ai vazut vreun documentar pe NGC/Discovery in care erau aratate din satelit apele Amazonului si ale afluentului sau cel mai important Rio Negro.

Doar arhetipurile nu tin de dogme...

În primul rând clickul s-a monumentalizat singur, eu nefiind decât unul din milioanele \"salahori anonimi\" -apropo de construcția piramidelor- care duc în spate, zilnic, povara atât de definitorie, prin necesitate, a sensului cuvântului \"intrat pe sub piele\".

Desigur, nici tu nu faci excepție, uite de pildă de câte asemenea clikuri ai avut nevoie doar pentru a posta acest comentariu: 1)Start Windows -asta dacă nu folosești mozilla ca browser 2) Double click Internet Explorer 3) Selectarea adresei www.poezie.ro 4) Introducerea user name-ului 5) Introducerea parolei- poate ca apasând tasta Tab, nu a mai fost nevoie 6)Click pe \"Denumiri\" din pagina de texte 7) Click în spațiul dedicat comentariilor 8) Click pentru concluzie și 9) -eneadele lui Plotin :) Clickul final pe \"trimite\".

Așadar nu văd unde este emfaza since everybody\'s doing it...

Mă bucur că și textele te amuză, nu doar cărțile de colorat, cu pretenție de articole, la modă în ultima vreme.

Iar de click nu putem scăpa, la fel cum mongolilor le era la fel de esențial kumâsul.

mie imi plac parantezele. Individualizeaza rosturile continute. Sigur ca sunt foarte atent la detalii. Chiar si asa se pare ca nu reusesc sa le transmit adecvat cititorului cu elanul taiat.

Ma gandesc de asemenea ca poate chiar merita, cateodata, acest tratament :).

Uite ca ai retint cursivitatea, doar mesajul e dintre cele mai familiare cu putina.

Maria,
în fiecare femeie este un loc privilegiat, so to speak -de fapt toate vor să-l ascundă/ să se ascundă în spatele lui, depinde acum dacă locul acela este sau nu descoperit, un fel de \"sfânta sfintelor\".

Icoanele sunt pentru alții, mereu pentru alții: nu știu cât se susține personalizarea atribuirii unor vise, asemeni muritorilor, din moment ce ele exprimă doar certitudini...desigur, uneori \"de obicei (le) intuim\"
-ceritudinile-.

Uite, este neobișnuită (poate mai puțin în cazul tău, din moment ce te-ai stabilit în sua) această selecționare a amintirilor, care sunt \"obosite\" într-un adevărat \"rodeo spiritual\" înainte de a fi, UNELE, validate.

\"până rămâne praful de cele care mă dor\" în schimb este clar o trimitere la basmele auzite în copilărie cu maștera legată de unul/doi cai sirepi pentru a fi făcută bucățele \"fărâme fărâme\" dacă-mi aduc bine aminte de copitele lor...pedeapsa finală pentru toate răutățile săvârșite. This kind of stories aren\'t common in the new world ;)

Revenirea în postură de cuceritor resimțită \"ca pe o înfrângere\" desigur fiindcă înainte de îndeplinirea acestei victorii, premiul cel mare era orice altceva decât \"un balon de săpun\" -de fapt câte nu poate oferi o femeie?...inclusiv crunta deziluzie a despovărării de orice farmec închipuit la adresa ei.

Poveste scurtă, dar nemuritoare.

Am să-ncep cu lucrurile de prisos: \"somnul lipit deasupra inimii, gene lungi, marginea inimii\". Ca să nu-l plagiez pe Cosmin :D le voi numi \"apendice sentimentale\" care tot vor trebui operate cândva.

Sunt apoi versuri cu impact rezonativ imediat care te cheamă spre ele, cum ar fi cele două guri carnale care se mușcă nesățioase: \"e ca și cum mi-ar strânge carnea între dințicu sete carnea mea roșie ca o gură flămândă\"
sau \"anais are mersul apăsat pe străzile trasate cu creta\" care, în cazul meu, a declanșat asocierea cu unul dintre ele mai bune filme pe care le-am văzut, Dogville.

Poate că zodiile din care muști au devenit transparente datorită aceleiași lumini nevăzute de sub limba fecioarelor.

Orice ninsoare dansează și ea, poate nu neapărat blues \"deasupra icoanelor\" dar ea nu se va rătăci niciodată, asemeni reptilei umane cu urme solzoase de lacrimi pe spate.