Poezie
Coliere
1 min lectură·
Mediu
Am spart o sticlă de bere
și din cioburile ei
mi-am făcut un colier
atât de strălucitor,
încât ai fi jurat
că port diamante la gât.
Era mai rar decât rubinele,
mai sincer decât safirele.
Dar, dacă te apropiai,
mirosea încă
a alcool ieftin
și a dezamăgire.
Într-o zi, lângă o biserică,
am găsit o bucată de vitraliu.
Am fărâmițat-o și pe ea
și, din resturile colorate,
mi-am făcut un alt colier.
Părea ieșit
dintr-un atelier celebru.
În fiecare ciob
rămăsese prinsă
o urmă de divinitate.
Când n-am mai avut
cu ce plăti chiria,
le-am smuls de la gât
și le-am dus pe amândouă
la o casă de licitații —
una din acelea
unde oamenii bogați
cumpără destine
pe care nu le înțeleg.
Am privit
cum un preot a cumpărat
colierul din sticla de bere,
iar cel din vitraliu
a ajuns la un criminal în serie,
abia ieșit din închisoare.
Poate că preotul căuta
un păcat
pe care să-l poată ierta,
iar criminalul,
pentru prima oară,
voia să poarte
ceva sfânt.
Sau nu.
Poate că Dumnezeu
nu mai recunoștea
cioburile.
În seara aceea,
am băut o bere.
Iar sticla...
Am lăsat-o
întreagă
pe masă.
0017
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Coliere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14206066/coliereComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.