Poezie
Copilul dintre cer și abis
2 min lectură·
Mediu
Pe obrazul copilului abia născut
se adună mări fără iubire
și ceruri fără iertare.
A fost creat greșit —
o sirenă din adânc
și un înger condamnat să nu mai
simtă.
S-au găsit acolo unde normele nu
ajung,
unde dorul e mai vechi decât
păcatul,
iar Dumnezeu — doar o tăcere care
observă.
Dar Dumnezeu a văzut.
Și, ca pedeapsă,
a adunat toate durerile lumii
și le-a așezat în carnea destinului lui.
„Dacă tu nu suferi,
va suferi el pentru tine.”
Când s-a născut,
cerul s-a închis.
Marea l-a respins.
Avea o singură aripă
și niciun adânc în el.
Prea puțin pentru zbor.
Prea străin pentru ape.
Era o neînțelegere între lumi,
o rană care respira.
Plânsul lui nu era sunet —
era greutatea existenței
copleșind totul în jur.
Și atunci îngerul a simțit.
Pentru prima dată.
Nu milă.
Nu iubire.
Ci durerea cumplită
întoarsă împotriva lui.
Și-a smuls aripa
fără strigăt,
i-a dat-o copilului.
„Zboară.”
Și cerul l-a recunoscut și l-a primit.
Dar îngerul, rămas pe jumătate,
a căzut.
Lung.
Tăcut.
Inevitabil.
Pământul nu l-a salvat.
Și a murit.
Sirena, rămasă fără cântec,
a coborât în adânc
ca să dispară.
Marea a închis-o
ca pe o vină nerostită.
Dumnezeu a privit.
Și, pentru prima dată,
nu a judecat.
A regretat.
Din acea zi,
nu a mai atins destinele îngerilor,
nu a mai pedepsit iubirile imposibile.
A lăsat lumea
să doară singură.
Iar copilul dintre cer și abis
a rămas prima și ultima greșeală
pe care Dumnezeu n-a mai îndrăznit
să o repete.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Copilul dintre cer și abis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14201758/copilul-dintre-cer-si-abisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.