Tinca Mihai-Paul

Primăvara-s altfel stropii Crengile au început ca să se ude Iarba capătă culoare, Gata-i cu vânturile reci și crude S-au dus și crizele de soare! O floare-două, rup spre cer Dorința de a

În așteptarea ei Se face că nu știu cum așa Să fiu cu-n gând aiurea Plutind pe-un val imaginar Gândindu-mă la tine iar... Ce dragă-mi ești, câtă furtună Am în suflet ca să-ți spună Ce-ndur

Viața din cub Pătruns de miriști ofilite Ce trec prin mine transversal M-opresc la margini ruginite Fiindcă-așa simt că-i normal! Tranchilizat de sunete și praf Cu-o foame ce se zbate în

Tot despre una Răbdare nu-i ca s-o mai pot cuprinde Rămase-mi sunt trecutului: viori... Iar ea, de mult nu se mai întinde Cu-absența ei mă lasă cu fiori! Săruturi verzi pluteau pe stele

Dimineață veselă M-am trezit azi vesel ca mai totmereu Cu-n chef de buze și ceva mîncare Mă simt câteodată ca un zmeu Dar am foarte multe semne de-ntrebare. E zi de sărbătoare azi, cerșesc

Riduri ce nu se rad În trâmbițe sucite se-aude-un imn ceresc Pe gropile din drum se-adună din zăpadă apa... Sub stâncile de calcar se plimbă copii și cresc De-oblăduirea noastră, parcurgând

Am rupt umbra dimineții Am rupt umbra dimineții Apoi am croit-o petec peste inima mea. S-a tot zbătut, parcă drogată Inima Până a rupt umbra, Apoi a curs, s-a prelins Iar corbi și muște au

Stimată domnișoară dragă Stimată domnișoară dragă Mă gândesc din nou la tine Este ceva ce evident ne leagă Ce bine-i să fiu legat de tine! Stimată domnișoară plină De doruri cristaline,

Nu mă satur Printre frunze de mesteacăn, Curge luna suptă-n vânt, Curge viața cu un cearcăn Într-un dulce-acru cânt... Luminează sus, luna pe jumate Umbrită si ea de vreun gând, Stau și o

Coama muntelui Coama muntelui picurată din cer Zâmbește cu soare de apus, portocaliu Că prezentul acesta mi se pare viu De nu mai știu Dumnezeului ce să-i cer... Nișele norilor de lumină

Scumpa Creație Dimineața săpa în noapte cu dinți de lumină ascuțiți, Trosneau ici-colo umbre fără de îmbrățișări, Norii de abur respirau a viață, albi, încolăciți Peste suflarea mea, un vânt pe

Mai am câteva zile-n capitală Mai am câteva zile-n capitală Dorm în aceleași așternuturi, Afară-i o liniște domoală Mă simt ca la începuturi! Trebuie să-mi fac licența Cu tot ce implică

Un fir de păr Un fir de păr ce nu l-am smuls Din păru-i dat cu spumă, Mi-a arătat un drum de-ntors Și asta fără glumă! Durerea ce i-o provocam rupându-l Avea să fie pentru ea Un maxim de

Optimismul cu obraz gros În tâmple bat clopote, însă nu pentru mine, Clopotele mele nu pot să bată încă! Ale cui bătăi să fie oare, pentru cine Îmi iau atâția pumni și încă-o brâncă? În

Gând I În visteria de gânduri despre existență Se plimbă trăsuri între noi și ei... Se pare că există o apartenență Între ce speri și vrei. Deși poarta spre bine o deschide sufletul Putem

Vis fără țel Dorința de buze îl măcina pe el, Lipsa privirilor pline de respirații, Gândurile îl umpleau de transpirații, În rezumatul unui vis fără de țel. Stejarul îl acoperea cu

Ieșite din pământ Și iarna asta curge prin râuri strălucind Iar razele din soare sorb viața aburind... Că primăvara orbește-n frig și vânt Cu ghiocei, cu suflet ieșite din pământ... Trăim de

Sentimentul fructelor coapte Îmbrățișez ades ciripituri vii, matinale Vise cuibărite în episoade de lene, Subțiri momente lucide, despre cale... Am terminat cu școala. Mi-au rămas

Pagina mea preferată Vreau ca-ntotdeauna când deschid cartea vieții Tu să fii la pagina mea preferată, să te citesc Să te recitesc, în ploaie, în soare, în mijlocul ceții - Iar apoi, să pot

La trântă cu dorința Se pare că iar m-am luat la trântă cu dorința Era sub mine aproape s-o înfrâng Când mi-a băgat în coaste femeia: ființa Pentru care acum pot să plâng. Motiv de plâns

Iubita mea Iubita mea cu gustul de-univers De stele luminoase, de comete, De dragoste prin galaxii în mers... Te iubesc, simțurile mi-s bete! Iubita mea cu mirosul lung, primăvăratic De

Efectul ploii Dansul norilor s-a prefacut în horă Afară plouă de vreo oră... Iarba vorbește cu-n verde pe limbă, Atitudinea-mi schimbă!

Creasta parfumată Pe-o creastă parfumată Zac cu norii laolaltă… Lacrimile-s acum: baltă O furnică-n ea se scaldă! Ploaia mă desface-n două Mă despic și cad pe rouă… Vreau să curg să te

Nu mai este aceeași clipă, Când luna ciobită scuipa liniște De îngropa cu farmec toate gândurile... Iar moartea părea ceva într-o cutie de chibrituri, Subțirele, un șir neterminat de vieți