Am rupt umbra diminetii

Am rupt umbra dimineții Am rupt umbra dimineții Apoi am croit-o petec peste inima mea. S-a tot zbătut, parcă drogată Inima Până a rupt umbra, Apoi a curs, s-a prelins Iar corbi și muște au dat petreceri Închinând cupe fără număr Pline ochi cu inima mea, În nesănătatea-mi. Acum, inima mi-a curs. Mai am plămânii de dat leilor, Ochii la tigrii, Si tot restul la urșii polari. Timpul mai trebuie să curgă Iar pentru asta, Am să-i sfâșii petecul! Timpule, ai să-mi curgi Peste inima cursă Iar corbii cu muștele cu tot Se vor îndestula Dar pentru ultima dată. Otrava timpului nemilos Ne va îndestula Sau ne va umili spre foame Cu același deznodământ Moartea. Am rupt umbra dimineții Apoi am croit-o petec peste inima mea. Brusc, am auzit păsările vorbind Optimist Precum că inimile peticite Dau randament bun, Aduc lumină în lumea plină De năduful închipuirii Sau de goana după arginți... Vreau să pipăi gândurile Păsărilor Și să aburesc peste lume Pe aburul Luminii.