Tinca Mihai-Paul

Sub spumă Gândurile sintetice stau sub spumă, Greșelile mele sau ale tale dor... Sub plapuma plină de trifoi sălbatic Ne spunem bancuri despre zei, Și zgâriem cu glasul liniștea de râs, Iar

Gol Am un gol în inimă de zile... Grăuntele de panică-i și el prezent, Greșesc strivind în gânduri doar pastile, Greșesc la lucruri importante că-s absent! Lucrez cu infinituri reci pe timp

Gura de horn spre cer Mă sărută vântul vara asta Eu dorm în hamac ca-n coșciug, Sunt norii ce-acoperă găuri Am să fac față, n-am să fug! Simt miros de ploaie trecută Alung frigul prezent cu

La București Te trezești într-o căldură mare Ți-ai pus staniol pe geam, de soare... Afară e un aer greu, miroase a gunoi Vai ce-aș pleca de-aici înapoi! Mașinile stau plesnite pe

Marea, tu și vara Semnalele de apus se zvîrgolesc Și tu la fel.... Vino în mare să te răcoresc Să-ți fiu acel... Porumbeii fac cercuri peste noi Sunt triști... Acum să ne scăldăm în mare:

Sentiment de timp Fierb lacrimi în cazan de fontă Respir aburii grei cu nesaț... Mă angajez din nou la luptă Iar cu moartea-s braț la braț! Mai ieri, speram să mă desprind Dintr-o lume

Primăvara-s altfel stropii Crengile au început ca să se ude Iarba capătă culoare, Gata-i cu vânturile reci și crude S-au dus și crizele de soare! O floare-două, rup spre cer Dorința de a

Inconvenient Petalele au devenit sepale Hârlețele lopeți... Tocănile au devenit grătare Roșiile: castraveți... Cerul a devenit adânc Miresmele: duhori... Cei care râdeau azi

Întuneric, fulgi și vânt Simt cum venele mi-s tot mai putrede. Îmbătrânesc pe timpul ăsta viforos Mi-e frig și nu mai dau crezare repede Nici măcar la ce știu c-a fost frumos! Semnalele sunt

Răsărit între betoane Iar mi-am încărcat pistolul E-o nouă zi de-mpușcături, Miroase rău, domină golul Rămas în urma unei mușcături... Intră soarele peste mine, mișel Curge cu raze cu

Capacul de sare Subțire mai fierbe dorința-n cazan Puținul acoperă din bine și dulce, Rămân din nou uimit: a mai trecut un an Ce se mai naște, la ce să mai pun cruce!? Loviturile –s

Când nopțile... Seri la rând prin buze și îmbrățișări Frânturi de somn, vise forțate Fără să ai deloc remușcări Că le-ai transformat în fapte... Dimineți cu treziri ce se-ndoaie Tragi ușa

Nu mai e nici iarna: iarnă Nu mai e nici iarna: iarnă... Nici tu nu mai râzi la fel... Parcă și-apa nu la fel se toarnă Și parcă barza e un porumbel. Nu mai vezi prea departe de

Gol de principii Sopranele apun ca să mai cânte Suflarea-n mine arde ca un gaz Lipesc pe cer din gene-o punte Sub ea, din lacrimi, fac un iaz! Greșeli cu lene și crispare Cu negru voal

Mica idilă Rup cu farurile noaptea, Mă îndrept înspre o ea Rup din cartea vieții-o filă Mai bifez un „x” pe grilă... Se face o umbră pe drum Apoi îi disting forma din fum O reped în

E toamnă iubito Frunze pe jos, colorate Vânt, miresme, Pletele tale-adorate Îmi sunt peste... Meri fără mere, Vișinii sunt goi Mâna mea iar cere Sânii tăi moi... Iarba e

Ce se-ntîmplă...?! Mă plimbam pe străzi cuminte Printre lume, pe trotuar Și-aud brusc niște cuvinte Ce mi-au lăsat gust amar... Tineri ce se-njură foarte Bătrâni senili, batjocoriți Oameni

Viață, fără viață... Îmi scârțâie de zile bune în urechi Un rezumat ce l-am mai auzit... Cum că zile se duc, perechi perechi Iar noi ne-am cam îmbătrânit... Păi ce vină am eu că lumea-i

Înainte de-un examen Ascult sub lupa fericirii Trei lacrimi verzi triste... Visez la clipa nemuririi: -Ce bine-ar fi ca ea s-existe! Plin de materii reci, reale În săli cu un miros

Zgârietura Aș vrea unghia mea ca să te zgârie Atunci cînd canapeaua pârâie... Aș vrea să-ți iau pulsul cu nasul Să-ți fac cercuri pe buric, ca cu compasul... Aș vrea ca să te zgârii Să îți

Viața din cub Pătruns de miriști ofilite Ce trec prin mine transversal M-opresc la margini ruginite Fiindcă-așa simt că-i normal! Tranchilizat de sunete și praf Cu-o foame ce se zbate în

Cărări mai late O halteră cam grea Pe palme cam slabe Iar cliplele-s prea Dure să mă scape... Efect de aspirină Șoaptele-mi sunt vorbe Minunea e prea plină S-o sorb direct din

Ciobanul Când mergi pe munte, la pădure Să faci plimbări montane, Să tragi în piept guri de-aer pure După vreo trei friptane, Vezi stâni cu câni, cu oi, cu vaci, Vreun urs, vreo vulpe, Iar

Clăbucii În acele seri de vară cu glas de greieri Și luciri roșii de lună, Cinci vorbe încrucișate la zece păreri Le vorbeau clăbucii-n spumă... S-au încrucișat clăbucii, mai apoi Au rămas