Tinca Mihai-Paul

Înainte de Paște Într-o serbare ce ne-ncântă A Domnului Iisus Hristos Ascultăm corul cum cântă Simțindu-ne tot mai frumos! Această sărbătoare creștină Din dragoste se naște-n noi Luând cu

Te riști? Pletele nopții mă taie ca o sabie, Cărarea de-a fi treaz e tot mai îngustă... De când vulpile împart rabie Tânjesc lacom, s-ascult o lăcustă... De peste munții ca niște

Frumoasei cu privirea albastră Ești vis în cea mai mare realitate, Ești tot prezentul din eternitate, Deschizi cu-acel surâs un univers Pe care-ncerc să-l mestec: vers cu vers! Respiri un

Gânduri verzi și gri Ridic un steag fără culoare Eu nu atac, nici pace nu-i... Schimb stare pe stare Și pe-o frînghie mă sui! Capace peste guri de lacuri, Minuni din sare de sărut, Alți

Faze de firesc Dimineața urlă cu un glas de raze Trimite-a nori, a fantezie și destin, Că-ncununate, mii și mii de faze Duc spre a vieții greu-firesc declin! Lumina se strecoară ca un vis

Visul ce-a murit frumos Printre darurile vieții, am săpat adânc Dezgropând până și temnițe, oaze Diamante, acadele, prinsori și-un sfârc... La urmă-am dezgropat și-un soare fără raze... Eh,

Clipe moarte Vin în zbor, pe jos, pe apă Vremuri gri sau albe Iar groparii noștrii sapă Ca apoi, să-ngroape! Se strivesc clipele-n cer Pământul se rotește... Noi cei vii, trăim prin

Colțișor de paradis Aflat în subteran de-abis Visez să plutesc pe-o frunză, Să mă ducă-n paradis, Într-un colțișor, pe-o pânză!

Vara asta costă Razele de soare se ciocnesc de ochelari Prin lentile te uimesc formele desăvârșite Vara asta te hrănește cu forme tari Iar pahare pline sunt tot mai des: golite! Răsăritul te

Camera mea Lumina intră din față, printre jaluzele Bate pe birou, apoi pătrunde-adânc Până în capătul camerei mele Unde eu sunt. Hainele atârnate, puse peste tot, aiurea Cărți, cursuri,

Fantome cu buric Două fantome cu buric Mi-au însângerat batista, Bând caimacul din ibric Și violându-mi artista! Sub cerul plin de stele moarte Ce înviază-n înserare Mă-ntreb, omul cât

Secundele simpatice Simpatice secunde de săptămâni Sucesc în mine gânduri infinite, Pentru că am de luat multe în mâini Pe căile ce sper că nu-s smintite. Problema unde pui un da în față Pe

Gând către lume Cu mintea mult prea colorată, Minunile nu mai apar... Iar, lumea cândva mult adorată, Mă tot umple cu amar... Nu vreau să mai ascult nimic... Iubesc doar ceea ce nu

Celor ce nu-nțeleg Când vrei să faci un bine Aproapelui tău, explici Te strofoci profund în sine Ca să fie totul, brici... Ei bine, unii nu-nțeleg... Se ofensează crunt Prezentului cam

Telefonul mobil Pe lâna cea albă cu un miros ciudat Decupată de pe oile ce-abia le-am tuns, M-am întins să beau lapte abia muls Iar telefonul mobil mi-a sunat! Fiind duminică, la pescuit pe

Cum te vreau Trezești din amintirile mele Câteva idei confuze Citesc alții sau nu prin stele Eu te-aș iubi-n frunze! A nins pe frunze și pe timp, Ascult o piesă veche Mi-e lene ca s-o mai

Pentru un zâmbet Pe când privirea ta strivea în orice fel Dorințele ascunse, dar pline de țel Uitai ades ca să mai fi în neguri Cu-n gust imens al guvernantei guri... Luptai mereu, puteai

Șprițul roșu Zgârie arcușul niște corzi vechi și uzate Din mâna unui țigan bubos Cu o batistă sub bărbie, mâinile transpirate Și-un nas butucănos. Eu stau la masa cu fața de masă pătată De

Libelula și decorul Viața mea-i o libelulă, Colorată variat, Zboară des fără măsură Prin aer rarefiat… Libelula și-a luat zborul De câțiva anișori abia… Iubește enorm decorul Pe unde

Poza ciufulitei Întinsă într-un pat, surprinsă De-un telefon și fotografiată, Cu-acea privire: albastră și aprinsă Mă lasă fără aer: înc-o dată! E doar o poză, dar tresar mirat Că-n

Răsărit de tine Într-o depărtare care doare, găsesc timp să mi te amintesc Cum te mișcai pe lângă mine, grațioasă Cum m-ai decis să-naintez prin dor, să te iubesc Să te admir, să te sărut, pe

Frunzele Frunzele răspândesc peste pași Arome și culori ce respiră, Deasupra de poteci, de noi rămași Ce ne învârtim în spiră... Culorile toamnei prezintă sublim Dorul cu fiorul

Întrebări Azi tot mă întrebam Dacă noaptea e neagră... Sau dacă ziua e albă... Răspuns nu aveam... Dacă copacii sunt goi, Sau dacă cerul e mic? Gândul de mi-e pitic? Sau de există

Sculptarea Priveam norii și sculptam în ei sânii tăi! Pășeam brusc într-o lume mai bună Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi, Priveam la un cer împăturit cu spumă! Priveam cascada și-ți