Teodora Bucur

Este noapte, toți dorm Și visează frumos Că Ene a venit Și i-a adormit. Le-a adus pentru fiecare Vise minunate Sufletul lor Să fie ușor. Bine să se odihnească Sufletul să se liniștească Toată

Parfumul florilor de tei Ce ne-a înconjurat O floare a căzut în părul tău Și eu te-am sărutat. Hai,vino mai aproape La pieptul meu să fii Să-ți mângâi ușor Obrajii purpurii. Eu te doresc

Mama nor Avea un puișor Ce era foarte curios Ce e jos. Mama i-a explicat Că rolul lui e Să aducă ploaie Pământul să-l înmoaie. Pentru asta Trebuie să mai crească Ca ploaia să fie deasă Holda

Pe lume ai venit, Ai început să respiri, Dumnezeu ți-a dat viață Vezi să nu încurci a ta ață. O viață ai Ai grijă de ea, Că e prețioasă Și alta nu ai. Vezi cum trăiești Toată viața să

Din puzderia de stele Ce ochiul le cuprinde Luceafărul se desprinde Cu strălucirea sa. El e stăpânul lor Cea mai frumoasă stea Supușii i se închină Cu slaba lor lumină. Luceafărul îi împărat

Cum curge râul repejor Prin lunca cea de taină Așa eu către tine zbor Să te sărut încetișor. Păcatul ce omul l-a luat Venind pe acest pământ Iubirea mea e fară de păcat Ca norul dus de

Când inspirația îi vine Pune mâna pe condei Și așterne pe hârtie Rânduri, rânduri din poezie. Ideea ce o are O scrie ritmată Și astfel apare Poezia visată. Unde nu îi place Corectează în grabă

Fecioară Maria, Ești de o puritate sfântă Oricât am căuta Nu o are nimenea. Ești neprihănită De oameni iubită Virtutea ta, Nu o are nimenea. Ești dragostea curată De toți căutată Dar oricât

Când înserarea s-a lăsat Și aerul e înmiresmat De parfumul florilor de câmp Apar și ielele cântând. Pășesc pe câmpul înverzit Cununile de flori pe cap, Cu părul despletit, Dansează în horă

Cum pomii mugurii își deschid Când primăvara vine, Noi muritorii de pe pământ Credință avem în Tine. Pe unde calci Tu,Doamne, Florile răsar voioase Bucuroase că le atingi Tu moartea o

Românul este cocoșat Sub birurile impuse Este tot mai sărăcit Și este tare necăjit. Orizontul s-a înnegrit De taxele buluc ce au venit Pe capul bietului român Ce pe venitul lui nu e

Într-un târziu, Zâna florilor se trezește Din somnul îndelungat Și cutreieră țara în lung și in lat. Pe unde trece Florile se deschid Aerul e înmiresmat De flori parfumat. Copacii râd în

Pământ străbun La sânul tău se odihnesc Eroii neamului românesc Ce te-au apărat Și pentru tine viața și-au dat. Stefan războaie a purtat De turci te-a apărat Nu a vrut să fim raia De robie ne-a

În luna lui Prier, Toate zilele friguroase pier Că soarele strălucește Și aerul pământul încălzește. Câmpul a înverzit Berzele la baltă clămpănesc Păsările se iubesc Și o nouă generație

Cum mama copilul își adoră Și-l stânge în brațe mereu, Așa te ador și eu Iubirea mea îi la apogeu. Copilă dragă te ador, Gândul îmi este la tine Din brațe nu vreau să te las Că prea îmi este

Pe lacul liniștit Din trestii se ivesc Două lebede albe Ce se iubesc. Înoată încetișor Își dau ocol Una alteia Cu toată atenția. Sunt grațioase Formează o inimioara Cu gâturile lor Pline de

Copile, fiu de țăran El are palmele bătătorite De cât pământ a săpat Și cu câtă trudă l-a lucrat. În fața lui să te închini Mâinile să le săruți Că pe la școli te-a dat Să ajungi om

O fetiță stătea La măsuța ei și desena, Se mai juca cu păpușele Și alte jucărele. Avea obiceiul Se uita pe geam La cei ce treceau Sau se plimbau. Tot desenând Somn i s-a făcut Capul pe brațe

Luna misterioasă Îți pătrunde în casă Îți luminează chipul Și-ți pătrunde visul. Visul îl urmărește Omul cum gândește Și se minunează De ceea ce visează. Gândul se întruchipează Cu altul se

Tinerețe, tinerețe, Unde ai plecat ? Ai dispărut ca un fum Și nu te întorci nicicum. Te-ai dus pe la alții Să se bucure de tine Pe la cei ce ai trecut I-ai uitat demult. La fiecare i-ai dat Tot

Bate vântul prin pădure Frunzele foșnesc Toate-ți spun că te iubesc Și te îndrăgesc. Oare nu auzi Șoaptele lor Că mie-mi este dor Că-mi vine să mor? Vino, mai repede În cale îți ies, În brațe