Teodora Bucur

Sunt mulți bătrâni singuratici Ce nu sunt de nimeni vizitați Își plâng zilele amare Că nu au de mâncare. Feciorul e plecat Prin țări străine Părinții și-a uitat Că ei cu trudă l-au crescut Și

Șoricelul șmecheraș, E un animăluț drăgălaș, Cu blănița gri, Noaptea când colindă Nimeni să nu îl prindă. A tot ros, a ros din zid, Până a făcut O găurică mică, Tocmai bunicică, În casă să se

De ieși în oraș, Și te uiți atent, Vezi într-un colț de bloc Ce îi ferit de ploaie și vânt, Un om sărman Ce doarme buștean. Cu milă tu îi lași Vreo zece lei, Să aibă ce mânca Când se va

Trec zilele din calendar, Una câte una, Până nu rămâne niciuna, Astfel anul s-a scurs Și s-a dus. Vine un nou an Noi îmbătrânim, Și astfel trăim Până nu o să mai fim. Când ești copil nu îți pasă

Femeia este o comoară, Cu trup de zeiță, Gura înmiresmată Și cu perle înșirată. Femeia are ochi sclipitori, Cu gene lungi, întoarse Privirea de te pătrunde, Inima de iubire o străpunge. Părul

Luna nebuna, Se uită într-una, Jos spre pământ Dar nu scoate un cuvânt. Când e rotofeie Strălucește tare Vrea să fie soare Pentru fiecare. Să poți vedea Noaptea pe unde mergi Să nu dai

Trăim că să murim, Generațiile ce au să vină, Nu au nicio vină Asta e viața, După cum se învârte roata. Și ele vor muri, De-a pururi așa va fi, Rânduiala nu se schimbă, Oamenii se primenesc Și

Noapte pe lună Pisicile se adună, Sus pe acoperiș În fiecare lună. Ele miaună în cor Căutându-și iubirea de zor Apoi pleacă perechi Spre casele vechi. Stăpânii au plecat Spre țări străine

Secundele trec, Una câte una, Ce ai propus Și nu ai făcut, Timpul nu a așteptat Și ai pierdut. El nu stă în loc, Trece pe lângă tine De aia e bine Toate să le faci La timpul lor Cum se zice în

Te uiți la el Și nu îți vine să crezi Că stă de veacuri Și privește în zare Ca și când așteaptă Să vină cineva Și îl va descifra. Stă nemișcat, În măreția lui Timpul a ros din el, Dar nu l-a

Aș pleca în lumea largă, Cu bocceaua în spinare Să colind peste hotare, Cu opincile în picioare. Vreau sa văd în țări străine, Oamenii de o duc bine, Să le cânt doina din țară Cum se aude în sat

Ziua e pe sfârșite, Soarele a apus Seara s-a lăsat Peste tot în sat. Țăranii se întorc, Frânți de oboseală, Că au lucrat la câmp Din zori până în seară. Când ajung acasă, Munca nu

Afară e cald, Este vară, Cerul e înstelat Și aerul înmiresmat. În parc, pe alei, Merg doi bătrânei, Se plimbă împreună Ținându-se de mână. Se plimbă încetișor, El o cuprinde ocrotitor, O

Mai, lună de primăvară Hainele groase Stau pe umerașe Că zilele sunt frumoase. Pomii florile și-au scuturat Aerul e înmiresmat Parfumul liliacului înflorit De miros te-a amețit. Pădurea

E mai, Salcâmul a înflorit Simțurile ți le-a răscolit Și știi că ești iubit. Păsările îs amețite, Parcă sunt îndrăgostite Perechi zboară Îmbătate de primăvară. Văzduhul e parfumat, De miros

Noi supușii Tăi Ne rugăm mereu Credință să avem În Tine Dumnezeu. Fără de credință Nu avem nici un rost, Orbi am fi cu toții Și pierduți am fost. Calea ne o arăți Și o luminezi, De greșim

Oceanul a fost străbătut De oameni curajoși Ce nu s-au speriat Când era înfuriat. Unele vase Cu bine l-au trecut, Multe au fost înghițite De furtunile dezlănțuite. Pe fundul

Bujorul Într-o zi senină, Bujorii din grădină Au înflorit Și tufa s-a înroșit. O tufă cu bobocei Au crăpat și ei, După o zi, două, Avem o tufă nouă. Mirosul de bujor, Este îmbietor, Omului îi

Bună dimineața, Tată Ceresc! Bună dimineața,viață! Bună dimineața, natură! Le urez la toți cu căldură. Pomii soarelui zâmbesc, Păsările voioase ciripesc, Oamenii sunt fericiți Că din somn s-au

Doamne Dumnezeule Te rugăm să ne dai Un trai liniștit Pentru românul oropsit. Dă-ne pace și nu ură Toți avem aceeași mumă Chiar de ne-am împrăștiat Venim de unde am plecat. România-i muma