Poezie

Șoricelul

1 min lectură·24 mai 2026

Mediu

Șoricelul șmecheraș,

E un animăluț drăgălaș,

Cu blănița gri,

Noaptea când colindă

Nimeni să nu îl prindă.

A tot ros, a ros din zid,

Până a făcut

O găurică mică,

Tocmai bunicică,

În casă să se strecoare

Și ziua în amiaza mare.

Pe acolo scoate botișorul

Și se uită vigilent

Dacă motanul e atent,

Nu să se repeadă

În gheare să îl apuce

Și să îl mănânce.

Degeaba capcana

Cașcaval are,

Șoricelul nostru

Nu se atinge ioc

Știe că nu e bine deloc.

Stăpâna ceartă motanul

Că e puturos,

Doarme tot timpul,

Mănâncă de pomană,

De vede un șoricel,

Nu îl prinde defel.

Motanul cască,

De șoareci nu îi pasă,

Că atâta timp

Cât stăpâna îi va da mâncare

Nici în cot nu îl doare.

Astfel șoricelul șmecheraș,

De motan a scăpat,

Umblă prin casă,

Ca la el acasă.

0025

Teodora Bucur. “Șoricelul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202608/soricelul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.