Poezie

Bătrânii

1 min lectură·25 mai 2026

Mediu

Sunt mulți bătrâni singuratici

Ce nu sunt de nimeni vizitați

Își plâng zilele amare

Că nu au de mâncare.

Feciorul e plecat

Prin țări străine

Părinții și-a uitat

Că ei cu trudă l-au crescut

Și om l-au făcut.

I-a părăsit ,

În lume a plecat,

Bătrânii îi duc dorul

Să își vadă iar feciorul.

Nu le dă nici o veste

Pe unde este,

Cum o duce și ce face,

De s-a însurat,

Copil de are,

Și cât e de mare.

Bătrânii lui oftează,

Mereu vorbesc de el,

Se roagă să o mai ducă

Să mai apuce încă,

Odată să-și mai vadă

Feciorul în prag la ei.

Le este tare dor

Să îl strângă iar la piept,

Așa cum făceau

Când copil mic aveau.

0021

Teodora Bucur. “Bătrânii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202625/batranii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.