un fost coleg de generală a murit
am fost la înmormîntare
e atîta banalitate într-un coșciug
morții nu înduioșează eventual
rudele sale înlăcrimate pot
stîrni emoții ca și cum
absurditatea
sînt unul din aceia care
văd copii morți pe
fundul mării
înainte
mă scufundam după grote
scăldate în muzică diafană
peșteri sau copii
stalactite sau stalacmite
apa sărată cauzează iluzii
pe un scaun în metrou
un anonim cu mătănii
doamne iisuse devenise
un reflex pavlovian
eram asemenea unui portar
de fotbal care
chiar și atunci cînd echipa sa
dă gol se bucură
tot singur sub
bilele roșii ușor inflamate
la buzunarul superior stîng
io nu-ți pot oferi un semn
o simt. o gîndesc. vreau s-o spun
dar nu sînt om
sînt un tac amărît frecat
în permanență de prosoape
vreți un
copilul suspendat pe acoperișul
blocului nu recunoștea adierea
vieții ce putea să nu fie este
probabil clipa pe care toți
o percep mai tîrziu
cînd transpirația mîinilor
se scurge prin pix
jurnaliști patibulari jubilatorii
cu moartea îmbibată de excrementele
unui sat inundat
în ipostaze angelice, izbăvitoare
povestiri de succes adevărate
între două sentințe utopice:
să fii
ajutor! ajutor! strigau doi
copii îngroziți din mașină
cu zoom-ul fixat pe fețele lor
în timp ce un idiot
probabil tatăl lor era
sfîșîiat ochi mîini picioare
rinichi o excursie safari
de
Sînt desuet sau anacronic
nu sînt trendy cînd spun
și scriu
că încă mai există
Dumnezeu
știu
și e la fel de dificil
să tai
în continuare ceapa
mărunt
cît mai mărunt
prin aburul de
„nu mai avem pîine”
mă duc eu pînă jos
să cumpăr
din spatele stației de benzină
mă urmărește lunetistul
caută momentul oportun să tragă
nu mi-e rușine că umblu gol
în văzul tuturor poate
și
sihaștrii
din ce în ce mai puțini
dar vrednici de admirat
nu că aș fi io un mare
teolog sau că
mi-ar place singurătatea ci
fiindcă am fost nevoit
într-o noapte
să merg 5 km pe jos
(distanța
românii au deplină încredere
în armată și biserică
tinerii vor să emigreze în america
„de ce te-ai întors în țara asta de
căcat?” mă întreabă inflexiunea
vocii trădînd o ură mocnită
ca să
dragi copii
astăzi vă voi vorbi despre
zîmbetul știrb al celor din jur
desigur voi sînteți încă
mici și nu concepeți ca dințișorii
voștri albi și puternici să fie
zdruncinați de visele
clasei
ANESTEZIE
Þin minte că într-o zi
m-am descălțat și
preț de cîteva secunde
am fost șocat
să văd vîrful
ciorapului
transformat în sînge.
Tot așa surprins am fost
într-o dimineață
la
TG