Teodor Dume

domnule Ștefan Ciobanu,
țin să vă mulțumesc pentru răbdarea și atenția acordată mesajului din micul meu poem redat într-o simplitate poate stranie prin care uni au trecut în grabă...dar să reproduc momentul trecerii dumneavoastră prin mesaj;
\"da, cand un om matur se intalneste cu un copil, cam asa se intampla. muscatura aceea este cea mai dulce si mai sangeroasa. sangeroasa fara a lasa pete, ba din contra, curata fiinta.\"
sunteți poate singurul dintre cititori (64 afișări) până la această oră care ați remarcat acea firmitură din \"medicamentul\" bunicului(fie el și fără nepoți) care nu numai că ați sesizat-o ci ați comentat-o înțelegțându-i efectul. oare care dintre noi cei trecuți de 50 de ani (și cei care vor trece) nu se bucură de privirea unui copil care vine ca o mușcătură întru iubire
și în momentele desingurătate ne-am mai dori una...

mulțumesc, domnule ștefan
stimă și considerație,
teodor dume,

nicolaetomescu,
mulțumiri de trecere și semn
toți după plecare... lăsăm un semn, mai mult sau mai puțin vizibil
numai că uneori nu vrem să ne aducem aminte
și uite că timpul nu uită chiar dacă șterge din pată...
stimă și considerație,
teodor dume,

Emil iliescu,
aproape ca întotdeauna. mulțumesc mult
plecările sunt lacrimi...și uneori prea fierbinți pentru a le păstra sub pleoape
mulțumesc și vă mai aștept,
stimă,
teodor dume,

ancuța,
mesajul textului respiră dintr-un cerc închis
dar mie mi se pare un poem bun cu pâlpâiri sincere
cu toată responsabilitatea la-aș clasifica la poezie. tu aici ai scris un poem.
iată;

\"Doar degetele de la picioare
Ies după ajutor.
Tânjind după umblet
Se-ntind.\"

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc ancuța de citire și semn.
ți-am remarcat cu întârziere commul și de aceea răspunsul meu vine cam târziu
e primul tău comentariu la textele mele și mă bucur
c-ai prins curaj și puțin timp pentru semn.
da, așa este. duminica nimic nu pare să doară pentru că e o zi sfântă în care ne curățăm sufletul
te aștept cu drag și altădată
cu sinceritate,
teodor dume,

domnule vasile,
versurile dumneavoastră ne trag de mânecă obligându-ne la o privire (poate ultima) rotită la 18o de grade. ele vin din suflet conturate cu emoția aducerii aminte
plăcut!

\"câți ani au trecut de când ultimul dascăl
mi-a lăudat scrisul ușor înclinat
câte pagini îmbibate cu versuri
m-au ținut departe de pat

cine-i bolnavul care duce pe picioare
un suflet închis într-un coș de gunoi
se răsucesc în ploaie flori și frunze
și aerul parcă ar fi din noroi

urme de mâini rămân pe ferestre\"

cu bucuria lecturii împlinite!
stimă și considerație,
teodor dume,

cezara,
micropoemul tău (haiku)
e o maternitate (naștere) inedită
la fel imaginile
superbe
cui i-ar fi trecut prin gând...
\"sfârcuri de castani/ alăptează aerul\"

cu bucuria citirii unui gând necenzurat
stimă și considerație,
teodor dume

sunt convins c- am citit un poem rostuit cu grijă care prin discursul valid susține ideea până la capăt stârnind tensiune și interes
despărțind sensul cu tentă religioasă de cel filozofic mie mi-a plăcut, cel mai mult, strofa a doua

\"fiecare își cunoaște pierderile fiecare poartă
cocoașe după înălțimea păcatelor\"

citit cu plăcere
stimă și considerație,
teodor dume,

un poem reușit care respiră din primăvară
îmi place simplitatea și discursul poetic fără cusur
un final deosebit

\"albastrul ochilor mei atrage păsări\"

cu sinceritate,
teodor dume

mulțumesc cezara,
sigur că toată esența și structura poemului se află în prima strofă. versurile de final le-am vrut ca o punctare a clipei în sărbătoare. remarca ta este bună și mă bucur că ai trecut cu un semn.
același,
teo

Sărbători fericite!

Ioan Jorj,
plăcerea e de partea mea. nu mă așteptam la un comentariu atât de fericit pentru mine. starea pecaream simțit-o și-o simd uneori e cea descrisă sau
ea se învârte în jurul cuvintelor așternute...

cu sinceritate,
Paște fericit!
teodor dume

doruleț,
îți mulțumesc de trecere, semn și felicitate. am rămas surprins plăcut
mă bucur că îți place melancolia mea
nu am schimbat prea mult registrul ci doar discursul este mult mai simplificat
și sper să fiu mai înțeles. oricum finalurile le voi rupe(doar aparent) de text
cu prietenie,
Paște fericit!
același,
teo

petru sebastian,
am mai postat un comm dar probabil, din vină tehnică, n-a fost postat în pagină
o să încerc să reconstitui ce spunea...
mulțumesc de trecere și semn.
trecerea ta bucură și vine în sprijinul eului din mine dar și în al autorului care încearcă să spună ceva nu inventând ci interpretând într-un mod aparte
funcție de percepția individului...

Sărbători fericite!
cu multă prietenie,
teodor dume,

un adevăr dureros
care roade și doare în tăcere

\"Borțoși distanți, în jeep-uri, cu inele,
Ar vrea să-și umple pieptul de medalii.
Nu-mi sunt demult la viețuit egalii
Și timpul veșted le-a intrat în piele\"

e o încântare trecerea prin pagina dumneavoastră
trec deseori numai că nu las semn pentru că
pur și simplu nu ai ce zice la o zicere fără cusur.

stimă și considerație,
Sărbători fericite!
teodor dume,

interesant grupaj haiku
care îmbracă durerea...

\"urmele cuielor -
în iarba însângerată
cununa de spini...\"

cu plăcerea lecturii împlinite

Paște fericit!
teodor dume,

petru sebastian,
da, ai dreptate: \"melancolia fiind, pentru cei care știu să o folosească în interiorul unui cuvânt, artă!\"
am vrut în cuvinte foarte puține chiar restrânse la maximum posibil, să redau starea din mine care o simt așa...
probabil fiecare are o melancolie proprie...și stările se pot interpreta pentru că ele sunt individualizate...
mulțumesc mult
stimă și prietenie,
teodor dume

ștefan ciobanu,
nu mă așteptam la această trecere cu semn,
tare mulțumesc dar și pentru imaginea citată. mă bucur că a plăcut
și commul este obiectiv
stimă și considerație,
teodor dume,

Sărbători fericite!

ecaterina,
bine ai revenit!
a trecut o veșnicie de când ai plecat din viața siteului și iată că reîntoarcerea ta îmi prilejuiește bucurie...
te-ai întors cu \"personale\", nu pot comenta pentru că stările sunt specifice persoanei și individualizate posibil să se fi ajuns la o intensitate maximă, poate chiar pănă la dezgust...și nu vreau să apăs pe rană și să deranjez... dar am remarcat ,în spatele întrebărilor,
o neliniște...o saturație și n-am să te întreb...până când?
pentru că doar tu cunoști motivul (de ce?)

\"vise sub tălpi vise deasupra... la mijloc doar absențe și mult prea multe drumuri dendritice... neobișnuit de multe puncte de suspensie... pînă cînd?\"


cu bucuria revederii virtuale
același,
teo

Carmen-Manuela,
trecerea prin pagina ta e o încântare
iar textul de față vine să confirme
prin finalul său deosebit

\"pe asfalt urmele tale
se impregnează și mai mult în mine
un obiect cu însușirea
de a te iubi până la capăt
chiar dacă odată ajuns acolo
nu vei mai putea utiliza decât
cercurile care se descriu în sânge
atunci când plictisit arunci
cu îngeri,\"...

cu sinceritate,
teodor dume,

de trecere și semn. comentariul onorează îndeosebi că vine cu câteva precizări la text care prinde bine cititorului
aștept și alte treceri

stimă și considerație,
teodor dume,

andreea,
am lecturat cele cinci texte postate de tine și mi-am dat seama că încerci să transmiți ceva pe o întindere foarte mare.
în textul de față, titlul și mesajul corespund gândului tău pe care vrei să-l exteriorizezi prin cuvinte, numai că o faci prea amplu, pe întindere mare ceea ce nu ar fi necesar. stările din textul de față puteau fi desfășurate în maximum două-trei strofe.
adică să redai tăcerea, slăbiciunea și (în cele din urmă,)trecerea spre neființă
pentru că ;

\"Nu-i ce visăm
E chiar mai bine
E nunta de care ...
Nu putem fugi\"

recomand colegial să încerci un text scurt
o să-ți urmăresc postările

cu prietenie,
teodor dume,

radun,
da, fiecare căutăm puritatea spre lumina iubirii întru împlinire
mulțumesc de operativitatea trecerii
cu prietenie,
teo

simion andreea,
mulțumesc de semn.
Așa este; \"Nu trebuie sa cautam in departare ceea ce putem sa gasim in sufletul noastru\"
te mai aștept
stimă,
teodor dume,

o reușită aplecare peste gând. o dedicație de suflet pentru un suflet plecat...
imagini deosebite care îmbracă dedicația și care nu pot fi comentate, nici măcar atinse de privire ci doar trăite prin aducerea aminte a ce a fost, EL,... și ce vom fi și NOI,...

\"Aveam cheaguri de cuvinte
sub tâmplă
și adormisem, morțește, în mine\"

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,