Dealul era gol,
Florile mureau pentru buchete,
Păsările mele se iubeau în stol
Tu numărai în părul tău regrete.
Îmi pare rău că lunea te trezești aici,
Sunt dezolat că marți nu ai
Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc și nu pot spune
Ce am simțit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ți-am construit chiar și un palat,
Din
Bagajul meu nu are arme
Nu are nici cuțite nici ciorapi.
Peronul părăsit, cu multe taine
Are ca pasager doi șlapi...
Pe iarba încâlcită între pietre
Eu vreau să uit de drumuri drepte
Să văd
Început, cerul pare un imens zâmbet,
Roțile se ascund în iarba ta imaginară,
Nu ai motive să spui NU.
Păianjenii ucid de nevoie,
Ciorile au mereu voie
Să îți amintească ce este sus.
Te iubesc,
Fug și privesc înainte
La soarele ce topește
Porumbul,iarba
Și visele neîmplinite.
Fiecare pas e un număr impar,
Fiecare salt mă duce mai aproape
De scopul suprem,
Dar mai departe de lume.
Aș
Încearcă să deschizi acum
O carte pentru tine,
Căci vei găsi ceva mai bun
Și chiar îți va fi bine.
Eu număr foi și rătăcesc
Pe umbre fără chipuri,
Îmi place noaptea s-o găsesc
Pierdut între
In clipa ce vine
Iti voi asculta cheile,
Si tu imi vei spune
Stii..............
Asa sunt femeile
Cand asculta pomi
As vrea sa scriu
Ai vrea sa dormi in visele mele
Fara forme
Dar cu
Te cunosc și tu mă știi,
Tu ai acte,
Eu copii
Și totuși,
Ce ar mai putea fi
De zis...
Hainele pot fi prea strâmte,
Semnăturile
Prea multe,
Lumea asta poate-i seacă
Dacă n-ai aflat,
Stele în noroi,
Sufletul tău nu are granițe
Pământul e început și sfârșit...
Planuri mari,afaceri,
Vise de mărire,
Toate se sfârșesc
Chiar aici, sub tine.
Amintiri și umbre,
Frunze și destin,
Dor
Am nevoie de o poveste,
Fără balauri, intrigi
Sau happy-end.
Personajul principal
Trebuie să fie puternic,
Să nu plece urechea la minciuni
Și să aibe o muză
Care se plimbă liberă
În
Tu nu aveai trei trandafiri,
Nu aveai roșu în priviri
Dar totuși, de ce te miri?
Hârtiile eu le arunc,
Vreau să mai fiu odată prunc
Și poate așa în mintea ta,
O să ajung.
Când
Dacă mâine nu va mai fi,
Oare îți vei aminti?
Era alb și albastru parcă
Universul într-o barcă.
Surâdeai fără motiv,
Eu luasem laxativ...
Mă temeam, tu nu știai
Tremuram și nu
Oglinda mea e printre nori,
Cupidon nu mai are săgeți,
Cafeaua braziliană s-a scumpit.
Napastele nu te cunosc,
Menta miroase la fel,
Inima nu vrea tratament.
Din pământ răsar speranțe,
Dimineață mă voi duce
La piață,
Fără plasă, fără listă,
Voi merge cu bicicleta.
Roata din spate
E puțin moale,
Lanțul pare ruginit
Dar are nevoie
De un îndemn.
Am ajuns deja,
Toată
O ploaie rece ascunde usa. Afara, tot cerul e un complot pe care il intuiesc dar de care nu ma pot desparti. Deschid usa de metal si vad un gol, de fapt sunt doar norii si pamantul ce
Pustiu, cine oare s-a simțit?
Nu știu, nu-mi pasă,
N-am nevoie de acasă!
Poți să tai și să sugrumi
Să visezi și să adormi,
Eu rămân fără de nord
Și vreau doar să număr pomi.
Iubesc șoimii,
Vindeai speranțe la apus,
În păr aveai doar ghiocei,
Furam doar flori,
Dar ți-am adus
Tot ce-ai vânat,
Noaptea de ieri,
A fost cu teamă și surâs.
Am căutat același loc
Plini de speranță și
Ceață,dar tu nu știi...
Amendamente fără lege,
Politică,
Eu te-aș alege
Fără să știu numele tău.
Vreau numai nori,
Mâine e brumă,
Perechi de viruși
Stau împreună.
Ideile rămân prea
I-am spus pianului să tacă,
Acum vorbesc doar porumbeii.
De-ți este greață,te rog, pleacă!
Așa cum fac și derbedeii...
Ascultă, inimile dor!
E prea vulgar și prea firesc,
Pe trupul tău nu vreau
Azi,refuz să pictez
Săgeți ce vin
Din inimi prea triste
Ce nu vor doar flori.
Azi, încarc două puști
Cu gloanțe compromise,
De promisiuni deșarte
Ascunse în nori.
Mâine, te caut iar pe
Să nu-mi dai vise
Mie-mi place să trăiesc,
Am propriul univers
Chiar și atunci cînd te privesc!
Îți vând emoții fără flori
Tu cauți promoții,
Eu îmi caut capul în nori.
Nu știu să te
Când norii nu mai au voie
Să plutească,
Adun fulgere, furtuni și melodii
În lumea asta nefirească
Și tot mai sper
Că o să vii...
Cu praf de pe stele te aștept
Să crezi în destin numai
O carte cu fețe,
Ce poate să ne-nvete?
Pozele te făceau fericită,
Eu aveam un selfie stick
Primitiv, dar eficient.
Pistruii sunt semne de
Neîncredere în fața oglinzii,
Ce bine că suntem în
Nu mă crede acum pe mine
Am uitat să-ți fac castel.
Despre ieri numai de bine,
Viața caută un inel...
Umbra verii se topește
Și nu te mai văd în soare,
Însă ploaia nu-ndrăznește
Din nisip să