Poezie

Ofetă de vise

1 min lectură·11 august 2015

Mediu

Nu mă crede acum pe mine

Am uitat să-ți fac castel.

Despre ieri numai de bine,

Viața caută un inel...

Umbra verii se topește

Și nu te mai văd în soare,

Însă ploaia nu-ndrăznește

Din nisip să facă mare.

Iau amenzi pentru visare

De la oameni în derivă.

De-ai fi visul meu cel mare,

Ai zâmbi făcând colivă?

Greierii nu obosesc

Să se frece din picioare.

Îi ascult și mă gândesc

Unde-mi sunt broaștele oare?

Doar o vorbă poate stinge

Focul încă neaprins.

Cum? Când toată lumea plânge,

Nu mai vreau să fiu învins!

Am uitat să mătur flori

Dar am aripi la ofertă,

De-mi aduci acum doi nori

Îți dau carte la copertă!

Nu te teme! Nu sunt câini

Care vor doar să te muște.

Ei acasă au stăpâni

Ce trăiesc doar cu găluște.

La final, omoară pietre

Le voi îngropa chiar eu...

Dacă viața are trepte,

Vreau să fii muntele meu!

001.201

Țenche Mircea. “Ofetă de vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14076457/ofeta-de-vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.