Țenche Mircea

Dacă tușești, să nu te ascunzi, Copacii nu știu să vomite. Îți place gri, aceeași noapte Și toate notele, zâmbesc. Nu cred, nu caut, te găsesc Albastru și mulțimi de frunze Aud, delirezi, foile

Atunci, când ochii tăi Erau pe cer, Nu mai aveam nevoie nici de apă Și nici nu îndrăzneam să sper Că tot ce simt din mine scapă. Atunci, când iarba avea argint Nu m-a învățat nimeni să mint Și

Nu, florile de mai, Site-urile anunță nori. Pavajele pline de spini, Arată drumul spre abis Dar scaunele gri au o ușă Spre paradis... Sună-mă când toți așteaptă, Uită hărțile, Spinii

Mi se intampla uneori Sa te caut prea des prin flori Sa te pierd printre narcise Sa mi uit bratele deschise Si te vad ca pe o frunza Nu ai aripi, Dar esti muza Nu ma intrebi, Dar imi

Cuvintele nu au sens, Decât dacă le pierzi Și mintea ta Nu mai are soluții. Ai vrea să spui Că vrei apă, Că ți-e foame, Copiii înțeleg tot... Timpul nu are dușmani, Vorbele te așteaptă pe

Cu capul in vant Ascult doar pamant Si sangele meu nebun Freamata intens acum. Florile de mai Erau pentru crai Iar inimile noastre Sunt mult prea albastre. Drumurile se despart Dar eu

Zăpada e făcută din praf de cocos Globalizat, Cu gânduri ce distrug orice visare. Spiridușii de gheață au emigrat Căci pietrele tremură, Au febră mare! Dincolo de gard te arunc din nou Să

Aud doar timpul cum se scurge Și mă gândesc din nou la tine Căci viața ta prin mine curge Într-un ocean de rău și bine. O vorbă pusă în sertar Se va usca doar de uitare Căci inimile n-au

Nu pot muri fără tine Cu degete de gheață te aștept, Să aduc jar printre coline Și să alegi drumul cel drept! Lemnul îl las să aștepte Pădurea e nemuritoare, Am făcut alegeri deștepte? Și încă

Împreună, vom trăi Chiar dacă e furtună... Văd în întuneric Și n-am nevoie de lumânări Mă simt mai puternic Nu privesc spre ieri. Gravitația ucide Doar vise pământești. Dacă voi zbura,

Cand vulturii tac Si cerul e gol Strivesc un gandac Si caut namol. Pe stanca acum Sta ochiul de gheata Ratacit de drum Nu ai nici o ata. Si caut mereu durerea In astrii ce-au apus Cand

Ma simt pierdut in focul tau Ca somnul intr-un rau, Te tin prea mult in mintea mea Sau poate... nici nu stiu Ca paiele le-am pus chiar eu Cautand o luna vie Intr-un cer intunecat De indata am

Un loc măreț in care ajungem Când clopotele bat ultima dată Nu mai putem deloc să plângem Nici să spunem mamă sau tată. Un milion de întrebări Sunt puse atunci fără rost În fumul negru

O inimă se luptă cu un ficat Spunând că viața e ca produsul colonului Dar creierul gândi că amândouă n-au minte Așa că de atunci înainte S-au pus pe studiat anatomie... În păr rătăcește cel

Da, răspuns sau întrebare? Nu te ascunde-n fața mea! Nu mai trăiesc apus sub soare, Doar vulturii pe cer puteau spera... În galsul vesel din oglindă Încerc să caut răspuns la apă Dar chipul

Dragostea nu are nume, Nume nu ai avut nici tu... La început ai fost o dorință De a mă revedea mic, neputincios Și speriat de lume. Îmi imaginam că vei fi blond Cu ochi căprui și

Repar o pereche de lacrimi Dar nu am cheia potrivită Caut un infinit de pagini Și iarna e moarte subită. Pisicile moi din Egipt Fură doar lanțuri slăbite In colivia fără chip Zac doar cuvinte

Am mii de arme, explodez Dar vreau numai o pană. Nu am putere să visez Și nici să scriu o dramă. Mă pierd adânc în ochi de mai Dar spinii mă trezesc Și am uitat să spun "davai" Atunci când te

Rupt, e glasul și nu știe Inima să o învie, Lumea să o vadă, Abis. Strâmt e locul dintre noi Spini, vor fi petale moi Lumea să o piardă, Vis. Albastrul mă inundă pe geam Și luna mă ține

Dacă viața ta ar fi o chitară, Ce ai cânta ultima oară? Acum zăpada e doar vis Și nu am lanțuri pentru drum, De paradis. Problemele mi le expun Respir și folosesc săpun. De mă vei citi, Voi

Deschide-te și nu uita Să uiți mereu de umbra ta, Să crezi în binele etern Chiar de te afli în infern. Privește-te fără oglindă, Vorbește-ți fără limbă Și sufletul va fi doar el Ca primul

În locul unde hărțile au murit Nu cred în nori, tu n-ai venit. Când îndoiala te cuprinde, Inima ta vine în minte. Și tot ce ai fi vrut să faci, E prea vulgar și plin de draci. Când ochii