Tatiana Gradinaru

D-le Tiberian, n-am pus la indoiala frumusetea sentimentelor din care-a izvorat acest asa-zis poem; voiam doar sa punctez lipsa fortei cuvantului, caci pt. mine asta inseamna poezie: cuvantul incifrat ce creeaza simtiri si idei puternice; cred ca locul scrierii putea fi la recomandate doar in sectiunea \"personale\"; am invatat ca poezia moderna inseamna altceva decat simtire ritmata.
Si la fel de sincer m-a surprins postarea ei la recomandate intr-un site ce claseaza poemul cu rima si imagini demodate in atelier.

Daca simti ca e o nedreptate , trage la raspundere pe cine doresti!
Singura mea scuza ar fi ca scriu o poezie cu tenta contemporana; plus ca si acum ceva timp, cand am inceput a scrie versuri, consideram ca rima e pentru cei foarte priceputi, pt. cei care reusesc sa scrie ritmat fara a reduce valoarea fondului; asadar am renuntat la ea in favoarea ideii; in ceea ce priveste continutul versurilor mele, niciodata n-a fost unul prea smerit; pt. mine poezia inseamna intrebare, cautare.
Multumesc pentru vizita, stimate domn!

Nu ma pot abtine si dau un copy- paste poemului
\"Ce frumos ești, Doamne

Îmi colindă sufletul pe dealuri
Vine cerul, vine peste mine
Simt pe buze unduiri de valuri
Mâna Ta puternică mă ține

Ce frumos ești, Doamne, ce aproape,
Ce cuvinte bune mă-nfășoară
Lacrimi mici se leagănă în pleoape
Ochii Tăi mă nasc a doua oară

Vine cerul , îngerii-s pe munte
Stau pe culme să Te văd mai bine,
Îmi aprinzi luceferii pe frunte,
Ce frumos ești, Doamne, lângă mine...\"

E cumva editorul plecat in vacanta?
N-am nimic cu autorul/ autoarea, dar poezia asta e de incepator. Zau asa, \"Lacrimi mici se leagănă în pleoape\" / \"Îmi aprinzi luceferii pe frunte,\"; induceti omul in eroare de se crede vreun Eminescu contemporan si-mi arunca-n fata ( pt. acest comentariu) ca poetul adevarat e un neinteles, un rebelde al timpului sau.

Eu n-as incadra asta la proza, ci eventual la personale; apoi multimea de greseli ortografice trimite textul clar in atelier, ca de altfel si banalitatea exprimarii.
O fi d-soara Lacramioara veteran pe site-ul asta - deci se exclude atelierul - insa posteaza drag editor in sectiunea pagina de autor,in niciun caz la recomandate.

Multumesc pentru semn. Rezolvarile sunt multiple; depinde de fiecare si mai ales de clipa; momentan n-am gasit alta rezolvare decat cea cu iz de puscarias recidivent :)))

Am făcut ceva corecturi - sper să nu-mi fi scăpat nimic; în ceea ce privește ideea poemului s-a vrut o reacție satirică la \"penetrările\" ce sulemenesc fața îmbătrânită a versului în lirica actuală.

Corina, imi place jocul tau cu maigaieri pe cap si muscaturi de deget, dar stii tu, lumea acum nu mai gusta \"painea inmuiata-n lacrimi\"; se da cu flit poemelor languroase, asa ca - de vrei sa fii in tendinte - mai curata versul de cuvintele moi.
E doar o parere; daca te deranjeaza fa abstractie de ea.

Eu ma gandeam ca tristetea e ceea ce nu se vede; lacrima imi pare mai degraba ca ne spala de tristete; plang asadar sunt in parte vindecat.
As indrazni o similitudine intre lacrima si poezie: cele doua sunt partea materiala a acestei stari sufletesti; iesite in afara - ele ne curata sufletul de povara tristetii (expectorand bolnavul se vindeca)

Daca ma uit la raspunsul Monicai as zice divizibil, dar eu ma gandeam la numarul prim care-i divizibil cu 1 si cu el insusi.

Ne impiedicam de multe in viata...de ziduri, de lumina, de lacuri, de insecte pamantene sau de-alea extratereste...ne-mpiedicam mai ales de limite proprii si uneori de constiinta.
Imi place imaginea ferestrelor oblice (ma duce cu gandul spre mansarda) si cea a copiilor ce simt nevoia unei perspective inversate, rasturnandu-se in leagan(ma gandeam in ultimul moment ca si pamantul poate avea functie de oglinda din perspectiva atarnarii cu capun-jos).

Si mie mi-e draga Lucretia...:)) si versurile : \" iese în curtea în care iarba poartă fulgi de păsări/și face baie. atunci pielea ei miroase a lapte/își deschide porii pentru toți bărbații/se întinde pe spate în brațele ierbii\", desi primul e cam aglomerat.
Poemul nu impresioneaza, dar curge muzical; imi face bine sa-l citesc.

Sineza face bine poeziei... Esenta de ganduri umbrite de oglinzi sparte e poemul tau.

Fiecare dintre noi trece prin aceasta stare: unii se plang in vers, altii suspina in gand; unii isi striga durerea-n bocete sau poeme de jale; altii respira cadrul sumbru al imaginilor sangerande...
Versul imi transmite emotia si imi trezeste nostalgii...

Citind poemul tau fiecare indragostit retraieste fiorul iubirii neconventionale, nelimitate, neexplicate...si alte ne...
Are fior, chiar daca versul nu tradeaza framantari interioare; te patrunde si te tine suspendat cateva minute

Bun textul - exprimare metaforica a sentimentului de renuntare la o parte din tine .
Strofa doua e putin mai slaba (poetic vorbind) decat celelalte; restul versurilor umbla cititorului prin vene - in sensul bun :)