Tarniceri Aurelia

E noapte... Beznă, monotonă, Aripi de îngeri, Ferestre închise, Așteptare... Probleme... Un câine urlă bezmetic. Fără lună... Pași pe alee. Tomberoane

Mi-ai spus că mă iubești... iubire de plastic cu bandă magnetică pe stânga... introduci codul și... ies cuvintele teanc, gata numărate, aranjate... Cu ele poți cumpăra orice... sau poate

Am ieșit în noaptea plinei luni și-am dansat cu lupii... m-am prins în hora lor nebună, unduitor, fantastic și rebel, urlând la lună... am descifrat misterul ropotelor de ploaie sfâșiată

Atinge-mă iubitule...atinge-mă așa cum n-ai mai atins niciodată o femeie... atinge-mă cu tot sufletul tău, cu jarul ochilor tăi, cu răsuflarea-ți fierbinte... lasă-ți degetele să alunece

Aș vrea ca să te torn, mirifică licoare, în cupa vieții mele, deplin să te cuprind. Să-ți sorb în nări parfumul de cireși în floare, să-ți descifrez aroma de patimi clocotind. Și într-o

Doamne, oare câte lacrimi trebuie să vărs pe roată? Câtă jale și suspine, pot durerea să mi-o scoată? Cât mai sunt lovit de Tine, framântat și până când Pumnul Tău plin de putere mă

Timpul, magmă revărsată peste marginile uitării, cuprinde-n brațele-i fierbinți, clipa o sărută cu buze de foc să-i dea viață, dar ea rămâne-ncremenită în lacrima de cleștar a amintirii.

Motto: „Orice lucru pe care il lasi sa domine in viata ta, iti devine idol. Cu cât îți ațintești mai mult ochii asupra lui și cu cât îi declari mai mult puterea asupra ta, fenomenul se întâmplă și el

Pe țărm... doar eu și mângâierea brizei ce-mi răsfiră părul... valuri înspumate îmi sărută gleznele pentru ca apoi să se retragă timide speriate de propria-ndrăzneală... nisipul îmi vrea

Cum poți opri în drumul ei săgeata când slobozit-a fost din coarda-ntinsă? Cum poți să prinzi în bolduri roșii norii, s-aduni în palme marea necuprinsă? Cum poți culege razele de lună, sau

E toamnă... iar vântul îmi bate prin sufletul plin de regrete... Tiptil, cenușiul îmi scoate gustul migdal, în sonete și printre vântoase răzbate... Treptat gândurile plouate se-apropie de

S-a adunat sinedriul plin de ură să-mi pună cenzură pe inima-mi profană. Pe foi de caiete, secrete, se-ascund discrete, de cei ce le vor arse pe rug. Aceleași verbe conjug, dar ei le

Cred că voi pleca... și nu vei ști în nopți târzii unde voi fi. Mă voi întoarce înapoi și pe scara de mătase, nu-ncap doi, deci doar eu, subtil Prometeu, furând focul-zeu, -o scânteie

Demult, candva, m-am asezat pe genunchii timpului si privindu-l in ochi, am observat lacrimi, de tristete. L-am intrebat de ce plange si mi-a pus usor, un deget, pe

Să te uimesc... cu zâmbetul atârnat ca o petală în colțul gurii... atunci când lacrimi se desprind din oceanul sufletului meu să-ți mângâie nisipul... Să te surprind... cu tăcerea pașilor

Inima... este atât de disputată și de discutată... Inima te poate înalța pe piscurile nemuritoare ale iubirii și dintr-o dată te poate arunca, de la acea înalțime amețitoare, în abisul cel mai

Eu încă te iubesc, iubito, rotund, profetic, interzis, și rătăcesc ca un proscris în spațiul meu, produs mimetic când mă prefac că mai exist mi te-ai insinuat iubito, ca o otravă în

Pe-aripile de catifea ale nopții timpul brodează clipe încremenite în arcuiri, din argintul razelor de lună. Pe boltă doar visele mele, constelații nedescifrate, își murmură

Te-mbracă doar clopul de paie și umbra-ți lipită de zid... Curge apa pe tine iubito, sub soarele ăsta torid... și cu brațele lungi, voluptoase, razele lui te încing, oglindindu-se-n

mi-ai înghesuit sufletul intre doua clipe de mânie frângându-i petalele rănite, plâng lacrimi pe-obrazul tristeții, vamă a faptului că sunt iar timpul înțepenit între stele începe să