ÎNCHINARE...

Motto: „Orice lucru pe care il lasi sa domine in viata ta, iti devine idol. Cu cât îți ațintești mai mult ochii asupra lui și cu cât îi declari mai mult puterea asupra ta, fenomenul se întâmplă și el preia controlul. Dacă spui mereu, sunt un ratat, un terminat, viața mea nu mai are sens, aceste lucruri ajung sa te domine si sa devina o realitate permanentă prin simplul fapt ca tu te închini lor” R.T.

Ai intrat in templul durerii ca să te închini

la icoanele propriilor tale suferinți.

Le-ai așezat pe altare

și ți-ai turnat sufletul în cădelnița suspinelor, să fie ars,

ca tristețea ta să se înalțe

în rotocoale plăcut mirositoare, către muze.

Apoi, ai urcat treptele,

una cate una, în genunchi,

și te-ai asezat pe stâlpul durerii,

devenindu-i tovarăș și zeu.

Și încă mai aduci ofrande,

propriei tale dureri,

lăsând-o să domnească în viața ta.

Crudă zeiță.

Cred că este timpul

să cobori printre muritori,

să-ți lași sufletul să curgă în râuri, iubindu-i

și atunci, lanțurile care te-au înghețat în nemișcare,

se vor sfărâma și inima ta va începe să bată.

Vei învăța ce înseamnă să fii om,

să plângi, să râzi, să suferi dar să și iubești,

să admiți că poți fi asemeni oricărui muritor,

să privești la nevoile celorlalți

și să accepți o mână întinsă care îți oferă sprijin.

Să ai curajul să devii vulnerabil,

să riști să fii din nou rănit... sau poate iubit.

Dacă vrei să umbli pe ape, trebuie să cobori din barcă!