Poezie
Plânsul unui ciob de lut...
-prima parte-
1 min lectură·
Mediu
Doamne, oare câte lacrimi
trebuie să vărs pe roată?
Câtă jale și suspine,
pot durerea să mi-o scoată?
Cât mai sunt lovit de Tine,
framântat și până când
Pumnul Tău plin de putere
mă izbeste rând pe rând?
Sunt un boț de lut - nu-i vorba –
ridicat din colb de drum,
Dar de roata-amețitoare,
cum să mă agăț eu? Cum?
Nu-mi vezi lacrimile, jalea,
nu-mi vezi chinul cât încape?
Nu-mi vezi inima zdrobită,
sufletul purtat pe ape?
Nu vezi ghiara ce-mi sfâșie
carnea trupului meu gol?
Nu-mi vezi chinul ce m-apasă
când mă culc și când mă scol?
N-auzi strigătu-mi de jale,
țipătul de neputință?
Nu imi simți în piept, durerea
din întreaga mea ființă?
Te-am chemat de dimineață,
Te-am chemat și-n fapt de seară!
Până când, o Doamne, Tată,
lași făptura mea să moară?
...............................
022.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tarniceri Aurelia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Tarniceri Aurelia. “Plânsul unui ciob de lut....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tarniceri-aurelia/poezie/226477/plansul-unui-ciob-de-lutComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AB
ABAlexandra Bucur✓
superb...imi place mult asemanarea omului cu un bot de lut, e foarte profunda. de asemenea intrebarea de la sfarsit creaza tensiune pentru poeziile viitoare. Nu sunt religioasa, dar versurile tale ma fac sa imi pun intrebari despre credinta. bravo...
0
TAMa bucur daca te-am facut sa-ti pui intrebari...e minunat
Rene Descartes: Dubito ergo cogito; cogito ergo sum.
Rene Descartes: Dubito ergo cogito; cogito ergo sum.
0