Tara Mircea Marcel

penultimul paragraf e putin cam sec... insa finalul lui imi place mult:\"Caramele pentru F.\"

iti da senzatia de jurnal asa pe sarite... si lasa impresia unor evenimente ce parca naratorul nu vrea sa le spuna, ci le pastreaza pentru el (in cazu asta o ea), spune-i sa intre in actiune :P doar asta parca lipseste

ce am remarcat eu:
\"Îmi pun Chopin și mănânc eugenii la fereastra mică din pod...\"
\"Ți s-a întâmplat să te îndrăgostești și să ai acel zâmbet stupid pe față, ce persistă în ciuda dezastrelor mondiale și problemelor cotidiene?\"

de inger invalid fara aripi... ai inceput cu rima si ritm si ai terminat-o fara... mai bine,cred, era daca lasai vers alb peste tot :)

cred, la fel ca si Tamara, ca textul are nevoie de mai mult spatiu, sa nu fie intrerupt de patrate, care s-ar putea aseza la sfarsitul textului de exemplu.

o argumentare cat de cat din partea editorului atunci cand un text e trimis la atelier; sa nu fie lasat autorul sa isi bata creierii, in special cand are impresia ca a scris un text bun. Atelierul a ajuns sa fie un fel de groapa de gunoi, sau spital de bolnavi in ultimul stadiu al bolii de care sufera... nimeni nu se ocupa de textele de acolo...

din ce am citit, e foarte evident ca nu o sa se ajunga la un consens niciodata. prea multe pareri, prea multe personalitati. in cele din urma ramane decizia celui care a creat situl acesta. sa ai inspiratie cand iei deciziile :D

sunt multi inscrisi pe agonia, cei care nu participa in nici un fel pe site si nu lasa un mesaj de avertizare de genu: \"lipsesc, dar revin peste 3 luni\", ar trebui stersi.

chestia cu nivelele mi se pare nici cum, dar in cele din urma trebuie sa existe o metoda de penalizare a celor \"rebeli\"

tot legat de numarul mare de pe site... la un moment dat am dat peste un site literar care avea limita de apartinatori, si periodic isi mareau randurile, iar cei care nu activau erau binentelesi avertizati si apoi contul lor era sters.

oricum suntem subiectivi si orgoliosi, suntem oameni, suntem mandri, suntem noi, suntem poeti, scriitori, autori. suntem genii. suntem toti adunati in amestecatura asta de caractere, de texte, de idei numita poezie.ro si e un lucru e cert. poezie.ro a avut un scop cand a fost creat. nu il stiu exact, dar cred ca in mare parte si l-a atins. si atat timp cat scopul initial nu cade pe planul doi totul e ok :)

nici unul nu trage, amandoi isi scot mastile si isi aprind reciproc tigara.
stii ce e interesant? faptul ca albert cu masca, nu poate trai fara albert care tasteaza, pt ca albert care tasteaza este cel care il scrie pe albert cu masca, dar in acelasi timp, albert care tasteaza nu ar putea sa tasteze daca nu ar fi in spatele lui albert cu masca :D

as mai adauga si eu una... idea care mi-a ramas mi se pare extraordinara... tu nu vrei sa salvezi lumea, nu vrei sa te salvezi pe tine... tu vrei sa il salvezi pe dumnezeu... asteapta cateva zile si o sa vezi si tu cum e in inima calda a unui om, cum e dragostea neconditionata... mesaj pretios.:)
cred ca aceasta este esenta

dezolant. atat. circul e trist intr-adevar. cel putin cel descris de tine. pare unul menit pentru sinucigasi.

e de toata frumusetea. in rest mi se par imagini fortate: banci cu lombosciatica, \"sa ne ascundem unul in altul\", altul unde se mai ascunde? altul in unul.
mesajul poeziei nu stiu daca l-am inteles in totalitate, dar iata ce am prins: dumnezeu nu ne mai rabda, urmeaza probabil mania lui... noi nu suntem sfinti deci nu avem aces in cerul care s-a inchis, insa singurul lucru pe care il avem si care se dovedeste a fi scaparea este dragostea.

am citit doar prima parte a trilogiei lui Cartarescu, Orbitor (urmeaza si celelalte doua) si am ajuns la concluzia ca stilul lui ma prinde din doua motive:
1 \"elitism cultural\" termeni stiintifici, neologisme, care te provoaca sa iti ridici standardul personal al vocabularului si al cunostintelor daca vrei sa intelegi
2 imaginile pe care le creeaza. m-au absorbit pur si simplu, obligandu-mi mintea sa recreeze in detaliu lumea aceea subteranta, fluturele urias din lift, bucurestiul vazut de la geam, in timp ce statea cu picioarele pe calorifer. daca in materie de actiune nu exceleaza, in materie de imagini generate de un subconstient bolnav, este extraordinar.

o idee simpla din text: la cate aberatii scoatem noi zi de zi si cat de mult il ignoram pe dumnezeu, chiar si dumnezeu a ajuns sa aibe nevoie de afectiune.

stiu ca nu te astepti la asta si de asta fac ce fac: la multi ani :) mai scrie si tu din cand in cand :)

unii sunt mai bolnavi ca altii, simt mai mult, traiesc mai profund viata, isi dau drumul imaginatiei si isi ies din minti mai des ca altii.
scenariul e unul posibil si care merge in ton cu poezia. legatura e una infima initiata de:
\"ziua când o iau pe sara acasă
& desenam copii
scriem povești\"
e deajuns un singur cuvant pentru ca mecanismele mintii sa se puna pe treaba. Fiecare aveam un \'background\' social care ne-a influentat intr-un anume mod, si daca adaugam si personalitatea noastra la ecuatie, avem caractere unice care gandesc in moduri diferite si reactioneaza diferit.
\"psihanaliza\" despre care vorbeati (care pentru mine e doar un exercitiu de imaginatie) este modul meu de a reactiona la aceasta poezie. :)

e un poem trist si cuvintele putine dau imbold imaginatiei mele sa construiasca un scenariu: o iubire, o dezamagire, o bucurie, un divort, si acum din cand in cand o calatorie cu trenul pentru a o intalni pe sara, pentru a o lua acasa si o zi intreaga sa fiti amandoua... ca apoi sa ramai cu desenele, cu povestile, cu amintirea care iti alimenteaza viata pana ziua cand o sa mergi sa o vezi din nou va reveni.

un scenariu mai mult sau mai putin potrivit, dar asta imi transmite mie... un text simplu, fara artificii o altfel de tristete. atat.

cred ca raspund eu in locul lui Cipri, desi nu imi sta in fire, da\' nu cred ca o sa iti raspunda vreodata. Sper ca el o inteles ca viata adevarata si viata literara adevarata e in afara lumii virtuale in care ca nebunii ne irosim o multime de momente pretioase.
Ce vreau sa spun e ca textul e asa de demult incat nu mai are importanta si ce am mai vrut sa spun e ca Cipri nu a mai dat pe aici de nush cate luni daca nu chiar a trecut anul. Nici nu cred ca o sa o mai faca. bravo lui.

iti multumesc eu pentru apreciere in locul lui. :)

sa \'povestesti\' basme este greu, de fapt sa inventezi basme este greu... pentru ca e greu sa nu te lovesti de aceleasi clisee care, elemente fantastice care s-au mai folosit. in text am gasit elemente si din povestile lui Lewis Carrol (mancarea care iti schimba marimea) si din genul de povestiri fantasy (trol-ul) si legendele irlandeze (spiridusii). la originalitatea metodelor de creare a fantasticului textul nu sta prea bine, insa ceea ce iti reuseste de minune si te face ca sa treci cu vederea e talentul de narator-povestitor pe care il ai...
Unele pasaje pur si simplu m-au luat prin surprinde. Da mi-i lene sa le caut. Unul cred ca era cel cu \"de mama focului\".

Esti un \'story-teller\' innascut.

Finalul a avut o intorsatura neasteptata. Surprinde si merge bine pentru linia basmelor :)

cam atat am avut de spus, sper ca ajuta si incurajeaza.

de toata poezia, dar nu da senzatia ca nu adera la ea. si asta e bine. Mie imi place acea siguranta, ca indiferent de cate serve primesti, de cate lovituri, rateuri, poti doar cu o lumanare sa iti iei viata de la inceput.

\"ma intorc in mine\" pentru a regasi drumul presupun

viata e un joc, pe care il pierdem, dar unii au sansa sa o ia de la capat sau mai bine spus au puterea. frumos

:)) am ras de m-am prapadit... si cine zice ca adevarul nu e amuzant :))

ar fi trebuit sa tin cont de sfatul 10 :)) numa ca niciodata nu sti cine te \'atelieritizeza\' =))

stitul se potriveste perfect pentru un ghid (asta ca sa fiu la text si sa nu fiu bagat la off) :))

sa ne citim de bine

si acum stiu de unde. am citit despre el. E un sat parasit din apuseni. NUsh daca mai traiesc acolo 2 familii din 200. Tot satul e in paragina, case goale, parasite pentru totdeauna. reusesti sa poetizezi foarte bine imaginea acelui sat, ba chiar exceptional. Is curios daca ai legatura cu acest sat...

am sa ma imaginez ca fiind dumnezeul cimitirului tau, si am sa imi adun forta, toata forta ce o pot avea pentru a-ti oferi o stea pentru textul acesta... \'*\' :)
de asta nu o sa mai invieze nimeni... le-ai luat tu invierea :)

de cutitul albastru, chiar mi-a fost dor :) ma bucur ca l-am gasit in iarba ca voi doi l-ati aruncat odata cu pepenii :))

cu diavolii tai cu ochii rosii in miniatura :P tot textul se invarte in jurul unei singure idei: faptul ca respiri. Poezia se rezuma la ultimul vers. cel mai puternic.

respir: nu uita sa o faci :D