Tania Kub

Război. Din lipsă de dragoste. Flămând. Din lipsă de dragoste. Singur. Din lipsă de dragoste. Neiubit. Fiindcă te agăți cu încăpățânare de cel care nu te poate iubi.... Și-ncepe războiul cu

- A fi fără să simți că ești nu e nici minunație, nici durere... A nu fi este: nimic... - E clipa când ninge și cad stele din cer, când drumul vieții mele e din argint, când fericirea

Ieri te-am iubit în mine cum nu te-am mai iubit demult. Te-am iubit pe toate solfegiile inimii. Când închid ochii rămân cu tine în mine. Și îi închid deseori. Nu știu unde ești. Te port doar

Înclin să cred, că doar iubirea ți-a dăruit, o trecătoare frumusețe sufletească... Ca primăvara, în trunchiul sur... s-a revărsat cerească... / ar fi putut să te desăvârșească... / Și nu

Moto: „ Suntem obligați față de noi înșine și față de cei dragi să obținem cât mai multe succese și cât mai puține eșecuri în viață. Ratarea nu are ce căuta în viața nici unui om întreg“ Pavel

Te-aveam în față trist și mut, Ah...! Cât de mult aș mai fi vrut Să-mi reazem capul ca-n trecut De pacea ta...! Iubirea mea...! Să mă cuprinzi amețitor Și să mă porți din dor în dor, Să mă

Moto: E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită… - prietenilor care mă cred tristă… - Revelație Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață, când sub cerul albastru, câmpul e plin

Tu miroși ca pădurea iubite, vise-mi ard zăpăcite-n mirare, când spre ceruri se-nalță iubirea și se-ntoarce-n privirile tale... și se-ntoarce albastră în privirile tale... Când m-atingi îmi

Știu!… Mi-ai fi curs ca fumul printre simțuri, ca o cascadă albă peste trup!… Cutreierându-mă precum un vânt pasionat, suav, cu dinții albi… rochița mi-ai fi rupt… Știu!… Mângâierea

Când sfinte adevăruri devin minciuni... Cu ce putere? Cu ce dumnezeiască-nțelepciune să-i stau durerii dig în drum? Atâtea frumuseți palpită fraged în artere și-așteaptă să mă-nalț... datoare

/ Iubirea încetează doar în cele șase simțuri... / Buzele tale sunt în mine. Și ochii tăi... Și pe trup te mai port. Iremediabil în simțuri înfipt/ă... ca o sabie, ca un mugur, ca o

Iubirea?... Tu… mângâie-i splendoarea, dar nu te-ndrăgosti!... Nu-i da… gândind-o… putere-asupra ta, decât… când inspirându-i magic dansul… până în adâncuri, vei știi să o expiri

Ca-ntr-o icoană, duc în mine, primul tău sărut... și dragostea ta pentru lucruri, mai mare decât dragostea ta pentru oameni, încă doare... Încă mai las semne fragile, pe lucruri fragile. Din

Mereu pacea se-ntoarce-n suflet, ca primăvara-n lume, mereu vor fi zile frumoase ca fericirea, mereu iti voi iubi zbuciumul și suflul... când vi ca primavara, când cazi ca ploaia, când

Moto: E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită… Revelație Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață, când sub cerul albastru, câmpul e plin de maci și de miei, când Dumnezeu te