Tania Felicia Kubitza, născută Chiforean în Oravița la data de 27 Iunie 1968.
Trubadur rătăcind din naștere în lumea interioară. Încearcă târziu să răsară.
Mamă, oamenii-mi spun că te destrami ca o păpădie
și nu sunt lângă tine când duci toți macii copilăriei în cer.
Până ajung ascultă magia iubirii din aer, tonurile înalte și largi ale păcii
din
Acum când te-am pierdut ireversibil și sunt un cal sălbatic fără șea
Alerg de ani de zile fantomatic după iubirea din ființa mea.
Și ce-i dacă n-a fost o împlinire când frumusețile se sting în
Război. Din lipsă de dragoste.
Flămând. Din lipsă de dragoste.
Singur. Din lipsă de dragoste.
Neiubit. Fiindcă te agăți cu încăpățânare de cel care
nu te poate iubi....
Și-ncepe războiul cu
- A fi fără să simți că ești nu e nici minunație, nici durere...
A nu fi este: nimic... -
E clipa când ninge
și cad stele din cer,
când drumul vieții mele
e din argint,
când fericirea
Ieri te-am iubit în mine
cum nu te-am mai iubit demult.
Te-am iubit pe toate solfegiile inimii.
Când închid ochii rămân cu tine în mine.
Și îi închid deseori.
Nu știu unde ești.
Te port doar
Înclin să cred, că doar iubirea ți-a dăruit,
o trecătoare frumusețe sufletească...
Ca primăvara, în trunchiul sur...
s-a revărsat cerească...
/ ar fi putut să te desăvârșească... /
Și nu
Moto:
„ Suntem obligați față de noi înșine și față de cei dragi să obținem cât mai multe succese și cât mai puține eșecuri în viață. Ratarea nu are ce căuta în viața nici unui om întreg“
Pavel
Te-aveam în față trist și mut,
Ah...! Cât de mult aș mai fi vrut
Să-mi reazem capul ca-n trecut
De pacea ta...! Iubirea mea...!
Să mă cuprinzi amețitor
Și să mă porți din dor în dor,
Să mă
Moto:
E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită…
- prietenilor care mă cred tristă… -
Revelație
Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață,
când sub cerul albastru, câmpul e plin
Tu miroși ca pădurea iubite,
vise-mi ard zăpăcite-n mirare,
când spre ceruri se-nalță iubirea
și se-ntoarce-n privirile tale...
și se-ntoarce albastră în privirile tale...
Când m-atingi îmi
Știu!…
Mi-ai fi curs
ca fumul printre simțuri,
ca o cascadă albă
peste trup!…
Cutreierându-mă
precum un vânt
pasionat, suav,
cu dinții albi…
rochița mi-ai fi rupt…
Știu!…
Mângâierea
Când sfinte adevăruri devin minciuni... Cu ce putere?
Cu ce dumnezeiască-nțelepciune să-i stau durerii dig în drum?
Atâtea frumuseți palpită fraged în artere
și-așteaptă să mă-nalț... datoare
/ Iubirea încetează doar în cele șase simțuri... /
Buzele tale sunt în mine.
Și ochii tăi...
Și pe trup te mai port.
Iremediabil în simțuri înfipt/ă...
ca o sabie,
ca un mugur,
ca o
Iubirea?...
Tu…
mângâie-i splendoarea,
dar nu te-ndrăgosti!...
Nu-i da… gândind-o…
putere-asupra ta,
decât… când inspirându-i
magic dansul…
până în adâncuri,
vei știi să o expiri
Ca-ntr-o icoană, duc în mine, primul tău sărut...
și dragostea ta pentru lucruri, mai mare decât dragostea ta pentru oameni, încă doare...
Încă mai las semne fragile, pe lucruri fragile.
Din
Mereu pacea se-ntoarce-n suflet,
ca primăvara-n lume,
mereu vor fi zile frumoase
ca fericirea,
mereu iti voi iubi zbuciumul
și suflul...
când vi ca primavara,
când cazi ca ploaia,
când
Moto:
E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită…
Revelație
Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață,
când sub cerul albastru, câmpul e plin de maci
și de miei,
când Dumnezeu te