tania cozianu

Mihai, Mihai,
lola montez, martinez, la-lo-lolo-lola..
n-are importanță care-i lola..
lola e Ea, aceea, femeia, dansul, flacăra.. fiecare și-o poate plăsmui cum vrea, e destul să desenezi în aer cu mâinile după forma trupului ei, ca să vină la tine.. sau să-ți închipui că vine :)
iar eu, (deja) aproape că am să-ncep să nu mă mai mir și să mă obișnuiesc cu prezența ta aici, în salon

cher maitre,
așteptam caietul cu toate corecturile dumitale.. (am să scot acel \"desigur\"; mda, după subliniere și mie mi-a sunat nepotrivit în ton)
hm, mi-ai părut (mai) blând de data asta sau doar ai vrut să mă cruți? :)
alors, je suis honoré de ta présence

Noemie, ma belle,
ochiul tău atoatevăzător, atoatesimțitor_și_de_tot_știutor mă uimește și mă dezarmează de fiecare dată mai mult, deși mă întreb dacă văzul acesta al tău până în pântecul celulelor n-ar trebui să mă facă să mă simt ca o meduză frumoasă dar așa de înduioșător-transparenta înaintea ta..
ce-aș mai putea adăuga celor ce mi le-ai spus aici? îmi pare că orice detaliu ar spulbera vraja.. să nu-ți inchipui că amelie sau lola aceasta e la fel în viața ei cealaltă.. doar că aici are pentru dans toate odăile la-ndemână. asta-i tot.
totuși, poți veni oricând să dai mătăsurile la o parte, întru destrămarea vrăjii
.. ai spus bine \"un poem al limbii, lola asta...\". așa am simțit și eu și trebuia să arăt asta cumva

Carmen-Carmen,
desigur că știi.. lola aceasta face parte tot din capriciile mele
iar tu aici m-ai răsfățat cu bună-știință :)
hm.. iar dacă ai simțit otrava și nectarul camerei verzi și dacă ai văzut dansul șerpesc al găsirii și-al pierderii de sine și de minte, atunci,
atunci, Carmen, te rog să așezi în pagina ta La Tarantella aceasta

je vous remercie tous, encore une fois

Carmen,
ce bine că le pomenim acum pe toate femeile care au fost măcar o zi în viața lor Lola
(deși cred că puțin am să mă gândesc și la cele care și-ar fi dorit să fie o Lola și n-au știut sau n-au putut ori n-au îndrăznit)

aici mi-am amintit de Lola Montez, frumoasa amantă a regelui Ludovic I al Bavariei
oh, nu mă-ntreba de ce m-am oprit la ea și nu la Madame de Pompadour sau la Ana de Boleyn
și nu mă-ntreba nici ce legătura este între camera verde, părul cel negru al Lolei și parcul Ioanid
probabil c-am să-ți spun că e aceeași ca între balansoarul meu și eșafodul Mariei Antoaneta

și totuși.. :)

alb-roșualbroșu-alb

Ramona,

apreciez mereu la tine forma scurtă, echilibrată și concentrată a versului tău
poemul poate fi cuprins dintr-o singură privire, ca și cum l-ai ține în pumn și i-ai putea simți lămurit marginile, consistența, zbaterea..
de aici mai departe, filtrarea sensurilor se face aproape fără nici un efort sau cel puțin asa simt eu de-aici.
de pildă, acum văd textul acesta asemeni unui cristal prin care pot traversa cu ușurință filigrane de gând, așa:
- arene înmărmurite - grup statuar
- alb - fildeș - oasele mele/ ale tale - corăbii de hârtie
- arenă - taur - mingea roșie a inimii mele/ rostogolită

de aici, oricum aș roti sensurile cuvintelor în toate direcțiile, poemul tău va rămâne rotund, răsucit în alb-roșu,
pe mai departe pur prin structură și limpezime de stare

în cele din urmă, probabil că am să regăsesc
la capătul zilei, ca și tine,
acolo, în plantația de corali,
resturi de cuvinte,
bucăți de fildeș bine șlefuite de vânt
și o inimă întreagă
nespus de roșie

Carmen, te-ai prins :)

locuiesc, desigur in casa cu toate ferestrele paralele si toate oglinzile intoarse cu fata spre mine
uneori imi prefac din instinct sau cu buna stiinta podoabele in sageti
si pana spre toamna frang inima barbatului cu B
dar uneori si-a barbatului cu .. hm, cine-mai-stie
a caruia dintre ei..
fireste ca ii las pe biroul-secretaire revolverul
(revolverul trebuie sa fie ne-a-pa-rat la indemna utilizatorului
intrucat pierderea-de-minte poate avea reactii secundare
dintre cele mai neasteptate)
oh si bineinteles ca-l re-inventez diminetile
uite, de pilda, in zilele de marti lucrul acesta mi-e cel mai lesne de facut
mai intai imi inventez lista cu cele zece cuvinte
spre exemplu:
Saveur
Ombre
Murmure
Symbiose
Goutte
Prélude
Vertige
Utopie
Rythme
Fatal
(ordinea este aleatoare)

si incep saptamanile cu ziua de marti, asez marti langa marti
umbrela langa umbrela
fereastra langa fereastra
apoi las cuvintele sa se rostogoleasca pe scari
precum margelele de sticla

dar totul e din cauza palariei de soare..

ce bine stiai, Carmen :)

uite, mă încăpățânez să țin textul acesta aici
deși înțeleg bine că e ceva ne_în_regulă cu el
(presupun că este o chestiune legată de percepție)
însă uneori n-am nici o noimă a gândurilor

cred că o fac dintr-un soi de încercare a simțurilor
din instinct de sălbăticiune
sau pur și simplu dintr-o (gravă) neînțelegere
a lucrurilor

desigur că dacă mă voi hotărî să-l scot,
n-am să mai revin deloc-nicicum asupra lui

de aceea mirarea și zâmbetul meu retoric de dinainte
hm.. unde-ai văzut, Mihai, atâta frumusețe pe pagina asta?

\"Un piano, des papiers partout.
Un lit à deux étages, des papiers partout.
Une commode, des papiers partout. . .\"

je suis enchanté de ton apparition dans cette chambre

pentru că ai venit doar dumneata în salon, cher maitre,
ai putut răsfoi în voie culorile, albumele
da, cred că era și-un jethro tull acolo sau
un alan parson

hm, iar dacă ai găsit și puțin ce-ar fi adus a poezie aici,
eu nu pot decât să fiu bucuroasă
(am realmente îndoieli legate de text)

în rest, știu, mai am multe de învățat

thanks for your visit

(i think i\'ve had enough for one day)

Carmen,
am să mă joc putin pe textul tău și-am să pornesc de-aici:
orice tren are două locomotive
orice locomotivă te duce într-un spațiu_egal_timp
de preferat, trebuie să iei un bilet,
un jurnal, să ocupi locul de la fereastră (obligatoriu),
cu fața spre direcția de mers
iau cu mine o ploaie tropicală, am nevoie
ne-a-pă-rat de-o meduză.. ah, meduzele ce mult îmi plac
sunt transparente, gelatinoase, insinuante,
nestatornice, imprevizibile, sălbatice..
și probabil că am să mă rog de bătrânul cel șchiop să
mă ia cu el pe corabia-fantomă, tocmai
înainte de ora la care
măștile adorm

dimineața am să citesc pe furiș în jurnalul palmierului
la pagina despre hm,
despre firul albastru înfășurat
la încheietura mâinii, firul cel bun pentru mersul cu ochii închiși printre meduze

până când am să capăt un fir albastru-adevărat,
am să îl iau în gând pe-acesta de-aici

p.s.: pot să iau (pe furiș) când plec jurnalul cu mine? sau măcar palmierul cu jurnal cu tot?
(please-please :) )

Alina-Dora

m-am simțit bine între poeziile tale

versurile tale sunt așa, ca niște ploi repezi,
capricioase, copilăroase, jucăușe, rebele,
năvalnice, neostoite, nepotolite
își pun întrebări
uneori își dau și răspunsuri
primează emoțiile, simțirile, observațiile tale
doar ale tale
și de cele mai multe ori pare că prea puțin contează
cum sunt receptate într-afară
oamenii vor trebui să intre în jocul tău și
să joace după regulile lumii tale
cu pisici și păpuși

mi-a plăcut, e așa proaspăt la tine
și cumva, hm.. mi-ai amintit de mine..

p.s.: cred ca poezia ta își păstrează personalitatea și dacă renunți la tz-ul de la titluri

magnolii albe și roz,
cei șaisprezece elefanți,
caracatițele cu ochi rotunzi care înghit corăbii
Adam, mărul mușcat și
a-cine-mai-știe-câta-izgonire din rai,
femeia cu șolduri ca marea a
cărei fiica sunt,
al cărei fiu ești,
procesiunea furnicilor
și peste toate, vuietul nisipului
a toate-acoperitor..

Carmen, din ce-am scris mai sus, vei afla lesne
ignoranța mea în materie de mituri și simboluri indiene

voiam doar să știi că, dincolo de fascinația necunoscutului,
atât cât rezonez eu cu poemele tale,

pot acum, după primele versuri, să recunosc
fără de nici un dubiu,
un text semnat Carmen Visalon

și păstrez bucuria aceasta într-un loc al meu drag

Lumină sfântă, ție

Carmen, Ioana, encore

mi-a făcut o reală plăcere să vă primesc aici, să vă ascult, să vă servesc ceaiul, desertul

v-am privit cu drag pe amândouă

un grand merci à vous deux pour votre bon accueil si chaleureux, votre patience, votre gentillesse et attention

p.s.: Carmen, Carmen,
așadar, ți-a plăcut cu-adevărat
atunci îți dăruiesc virtual, deocamdată, pălăria de soare, ramura de magnolie și o crenguță din bonsaiul meu care
n-are încă nume

je vous embresse tous bien fort

Ioana, răspunsul meu la cele sesizate de tine este:

les feuilles sont jaunes
les hommes sont verts
la tete est noire
le coeur est rouge

sau (varianta b):

… éternellement reconnaissant
a tous ceux qui nous ont aider…
…donné des forces…
…et des idées…

escuse-moi, maintenant,

Wozniak m’attends…

recapitulez:
brățară din flori galbene pe gleznă,
une petite histoire d`une aquarelle d\'époque
și,
nelipsit, conturul masculin - la dreapta mea, la stânga, înainte și dincolo
mici fleacuri: rochii, sandale, batiste, pălării de pai
și un Magnum, 1 1/8\" Barrel Mini-Revolver with White Synthetic Pearl grips
acesta din urmă, evident, îl voi folosi dans la place publique de la patrie, când arta mea oratorică va deveni inutilă, pentru că nu voi mai avea loc de florile și uralele mulțimii dezlănțuite

alors merci, noemie, pour ce beau rayon de soleil sur ma page

Gelu,
am toată casa plină de flori.. mă uitam la ele și mă gândeam că
uneori florile vorbesc mai cu întregi înțelesuri decât o pot face oamenii
le-am lăsat, așadar, pe ele înaintea cuvintelor

bien-venu chez moi..

și, desigur, ne mai citim, cum spui tu,,

Ramona,
mi-a prins tare bine, nespus, venirea ta aici..
ieri, când am scris textul acesta, mă bucuram și mă uitam la el cu-o anume duioșie,
cu duioșia cu care-ți privești un desen ce l-ai găsit printre cărți, un desen de demult, de când erai mică și nu te pricepeai a scrie..
acum, nu știu... ceva mi-a adus o întristare și-acum mă uit la rândurile astea cu mâhnire
îmi rămân doar crengile de magnolie și pălăria de soare pe care-am să ți-o dau la vară s-o porți și tu

hm.. și să nu mă-ntrebi acum:
pourquoi es-tu pâle ?
n-am să-ți știu răspunde în vorbe..

o clipa mă lăsasem tulburată de o anume îngrijorare iscată la vederea atâtor domni dans le salon d`amelie

apoi, ți-am zambit ție, Lia
și-am adus o magnolie în odaia ta, acolo unde-ți duceai visul tău cu ierburi, busuioc și izmă, albăstrele, maci și fân proaspăt..
și-am înțeles: aromele dinspre sufletul tău, veneau, Lia

Erika, mă bucur dacă ceva din rândurile de mai sus te-au făcut să te oprești aici, mai ales că prima ta venire coincide cu sărbătoarea sfântă a tuturor florilor

Mihai, desigur că poemul tău nu poate suna mai bine decât așa cum l-ai scris
am să așez și-acest dar lângă penarul de lemn

d-le Peia, minunat verdict ai lăsat pe marginea acestei pagini.. deși privisem cu-o explicabil-suspicioasă înfrigurare punctul pus ferm la subsolul textului
apoi, evident, m-am liniștit

Cornel Ștefan,
hm.. ce nuanță ne-spusă aș mai putea adăuga tabloului pe care mi l-ai adus aici?
am privit cu mirare felul în care ai suprapus trăirile, culorile, sensurile tale, cuvintelor mele..
e cumva ciudat, neașteptat sau poate că nu-mi era cu putință să-mi închipui că ai putea rezona în acest chip jocului meu
pentru că aici m-am jucat doar și m-am alintat ca o pisică mare ce sunt.. iar tu, tu.. ai luat așa de-n serios vorbele mele..
ai făcut totul cu migala unui decorator pe bob de orez, pentru ca, în cele din urmă, să-mi spui, căutând Cuvântul: aceasta ești tu, tania, acum înțelegi?

Felix Nicolau, cher maître, mon sévère observateur,
ai dreptate, am respirat și eu mai puțin încorsetată în acest text, deși n-am zăbovit cum s-ar fi cuvenit asupra lui
a fost mai degrabă o toană, un capriciu de-al meu
m-am răsfățat pentru că făcusem prea multă risipă de magnolii..
blanche-rouge-blanche-tres rouge

cât despre originalitatea mea bine-temperată (a se citi: lipsa ta de originalitate e înduioșătoare, amelie)..
aceasta se știa prea bine.. mi-o asum, însă.
(amelie se cachait derrière un sourire)
am să-mi folosesc picătura de originalitate în înnodarea
artistică a panglicilor pălăriei
le soleil brûle, alors il faut faire attention
apreciez, însă, partea a doua a penultimei tale fraze

avec toute mes remerciment,
și așa m. d.

mi-ar plăcea să-mi închipui că acest poem sună la fel de
rouge a l`arancia
și tradus în limba română

și-ar trebui să știi, Mihai,
că ar fi (mai) prudent să ai pălărie de soare
când mănânci portocale roșii și
aștepți să înflorească magnoliile

les jeux de passion rouge sans chapeau sont fébriles

dar, probabil, stii

știu străduțele care coboară spre mare..
îmi vine să cred că aș putea recunoaște fiecare balcon de piatră
fiecare fereastră, fiecare detaliu și dantelărie a zidurilor
mi-aș aminti, cred, și pașii făcuti, dacă am mers pe bordură sau am sărit dintr-o pătrat de piatră într-altul, dacă aveam pălăria cu panglică aurie, dacă mă arsese soarele rău, dacă mi-era sete, dacă..
poate că doar n-aș mai nimeri pașii de-acum pe urma pașilor celor vechi
sau.. cine să mai știe?

bun.
atunci vom merge la vară să căutăm sandalele tale albe de lac
eu, eu..
am să-mi iau o păpușă hm, sau nu.. păpușa cu cap de porțelan are să mi-o dăruiască știu-eu-cine
atunci, nu-mi rămâne decât să aleg între un stilou Rouge et Noir sau unul Boheme, cu o picătură de ametist pe capac

m-am bucurat cum m-ai găsit tu pe mine iar..
dar, evident, știu - e din pricina sandalelor :)

Felix,
cu părere de rău trebuie să mărturisesc că
oricât m-aș strădui să-mi amintesc altceva,
singurul
blues-en-blue de rouge à la coeur
care-mi vine în minte este acesta:

je te sens je te joue je te mise je te perds
je te veux je remise je reperds
je rejoue…

mai departe nu mai scriu, din motive pur cerebrale

amelie, avec considération, etc-etc

pedalam liniștit, egal
pasărea așteptării -
pasăre de nisip cu ciocul retezând aerul dimprejurul meu
și până la soare

pedalam îndârjit, orbit de furie
pasărea de foc cea repede zburătoare
așteapta
clipind rar, tot mai rar
în întunericul strălucitor

pedalam din greu, gâfâind..
aici, pentru o clipă, n-am mai văzut pasărea
sau nu mai găseam poarta inimii

am așteptat o vreme, fără să înțeleg, fără să pot cuprinde.
avea să vina Ziua.. căci,

\"Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…\"

nu-mi amintesc dacă poarta era închisă, Carmen.. eu am intrat

firesc ori nefiresc, pasărea va cânta și-aceasta îmi pare
singura dezlegare cu putință
de primit

Mihai,
mă bucur că-ntr-o oarecare noapte de-april ți-ai amintit de
Sebastian..
dacă îmi place zona veche a orașului \"într-o zi ruginie de
toamnă târzie\"?
dacă îmi place mirosul de creioane abia ascuțite, de carte nouă și caiete învelite în hârtie albastră?
dacă am citit \"Accidentul\"? oh, eu copilăresc încă și pentru aceasta am nevoie mereu de-un oraș al salcâmilor, de-o pălărie de pai cu panglica bine legată sub cozi, de-o pereche de sandale tocmai potrivite pentru sărit coarda..
nu mă-ntreba, nu-ți răspund :)
și nu-ți răspund nici la întrebarea din final.. răspunsul îl știi, desigur, prea bine..
mulțumesc pentru penarul de lemn :)

Felix,
je veux dessiner un mouton
iar pentru asta aș avea nevoie de
un șarpe boa din cei care-și înghit prada cu totul și-apoi stau nemișcati șase luni,
un elefant, o pălărie, o planetă foarte mică,
câteva semințe proaspete de baobab,
o floare cu spini cochetă și orgolioasă,
o stropitoare de udat floarea cochetă..

et puis, un coeur rouge pour mon petit prince

hm, și uite ce am găsit acum:
\"on ne voit bien qu’avec le cœur, l’essentiel est invisible pour les yeux\" (A. de Saint-Exupery)

pour ça je besoin d`un coeur rouge