Poezie
Pasărea așteptării, câinele Degringo
Jam session Geo Dumitrescu*, Carmen Visalon
1 min lectură·
Mediu
Pedalam liniștit
prin dimineața răcoroasă și plină de soare,
pedalam liniștit, egal, cu pieptul plin
cu bucuria aerului proaspăt al luminii…*
Oarecum tandrii, oarecum tandrii,
Oamenii avansau pe marea linie moartă
Pasărea așteptării tăcea,
nici aici/ nici acolo/ci adormit înlăuntru-mi/ e ceea ce caut
…urmărindu-mi vădit mișcările,
câinele Degringo mă privea
Oarecum pustiu, oarecum verde,
Lacul acoperit de cadavrul marelui cal
Fără de început, fără de virgulă-ochiul-
ne cuprinde de-a vama în havuzul soarelui:
pete albe risipite-n furtuna petelor negre.
Pedalam îndîrjit, orbit de furie
prin dimineața însorită,
pedalam din greu, gâfâind, și-n jurul meu, nu mai vedeam
nu mai simțeam nimic.…*
Oarecum nefiresc, oarecum firesc,
Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…
…Firește,
aș fi putut să nu vă spun acest lucru
de pe acum,
să nu vă silesc să-l țineți minte
până când vă va fi poate de folos-
dar voi știți,
de multă vreme știti că nu mă pricep să mint
și din această pricină n-am să pot scrie nicioadată
pe poarta inimii mele:
nu intrați câine rău!*
prin dimineața răcoroasă și plină de soare,
pedalam liniștit, egal, cu pieptul plin
cu bucuria aerului proaspăt al luminii…*
Oarecum tandrii, oarecum tandrii,
Oamenii avansau pe marea linie moartă
Pasărea așteptării tăcea,
nici aici/ nici acolo/ci adormit înlăuntru-mi/ e ceea ce caut
…urmărindu-mi vădit mișcările,
câinele Degringo mă privea
Oarecum pustiu, oarecum verde,
Lacul acoperit de cadavrul marelui cal
Fără de început, fără de virgulă-ochiul-
ne cuprinde de-a vama în havuzul soarelui:
pete albe risipite-n furtuna petelor negre.
Pedalam îndîrjit, orbit de furie
prin dimineața însorită,
pedalam din greu, gâfâind, și-n jurul meu, nu mai vedeam
nu mai simțeam nimic.…*
Oarecum nefiresc, oarecum firesc,
Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…
…Firește,
aș fi putut să nu vă spun acest lucru
de pe acum,
să nu vă silesc să-l țineți minte
până când vă va fi poate de folos-
dar voi știți,
de multă vreme știti că nu mă pricep să mint
și din această pricină n-am să pot scrie nicioadată
pe poarta inimii mele:
nu intrați câine rău!*
043.328
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
carmen mihaela visalon. “Pasărea așteptării, câinele Degringo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-mihaela-visalon/poezie/176175/pasarea-asteptarii-cainele-degringoComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pedalam liniștit, egal
pasărea așteptării -
pasăre de nisip cu ciocul retezând aerul dimprejurul meu
și până la soare
pedalam îndârjit, orbit de furie
pasărea de foc cea repede zburătoare
așteapta
clipind rar, tot mai rar
în întunericul strălucitor
pedalam din greu, gâfâind..
aici, pentru o clipă, n-am mai văzut pasărea
sau nu mai găseam poarta inimii
am așteptat o vreme, fără să înțeleg, fără să pot cuprinde.
avea să vina Ziua.. căci,
\"Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…\"
nu-mi amintesc dacă poarta era închisă, Carmen.. eu am intrat
firesc ori nefiresc, pasărea va cânta și-aceasta îmi pare
singura dezlegare cu putință
de primit
pasărea așteptării -
pasăre de nisip cu ciocul retezând aerul dimprejurul meu
și până la soare
pedalam îndârjit, orbit de furie
pasărea de foc cea repede zburătoare
așteapta
clipind rar, tot mai rar
în întunericul strălucitor
pedalam din greu, gâfâind..
aici, pentru o clipă, n-am mai văzut pasărea
sau nu mai găseam poarta inimii
am așteptat o vreme, fără să înțeleg, fără să pot cuprinde.
avea să vina Ziua.. căci,
\"Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…\"
nu-mi amintesc dacă poarta era închisă, Carmen.. eu am intrat
firesc ori nefiresc, pasărea va cânta și-aceasta îmi pare
singura dezlegare cu putință
de primit
0
Gabriela, Tania,
Iertare ca va raspund asa de tarziu, dar n-am vrut ca textul sa ajunga la fierbinti.
Pasarea asteptarii este sufletul, adica moartea mortii.
Intunericul este si luminos si stralucitor, nu degeba Oedip si-a scos ochii:)
Dupa ce ne scoatem al 3-lea ochi de la naftalina, sau ne acoperim privirea cu lut, incepem sa vedem lucrurile asa cum sunt. Pana atunci alergam, pedalam, ne mai tinem dupa Geo Dumitrescu...
Onorata de vizita, citire si empatie.
Iertare ca va raspund asa de tarziu, dar n-am vrut ca textul sa ajunga la fierbinti.
Pasarea asteptarii este sufletul, adica moartea mortii.
Intunericul este si luminos si stralucitor, nu degeba Oedip si-a scos ochii:)
Dupa ce ne scoatem al 3-lea ochi de la naftalina, sau ne acoperim privirea cu lut, incepem sa vedem lucrurile asa cum sunt. Pana atunci alergam, pedalam, ne mai tinem dupa Geo Dumitrescu...
Onorata de vizita, citire si empatie.
0
Carmen, nu ma pricep sa mint.
Stii ce scrie pe poarta inimii mele?
Iți multumesc. Simplu, sincer...
Nici nu stii cât bine poti face oamenilor, obligăndu-i sa-si scoată al treilea ochi de la naftalină, si să vadă lucrurile cum sunt.
N-am putea fi sinceri si, in acelasi timp, buni? .
Stii ce scrie pe poarta inimii mele?
Iți multumesc. Simplu, sincer...
Nici nu stii cât bine poti face oamenilor, obligăndu-i sa-si scoată al treilea ochi de la naftalină, si să vadă lucrurile cum sunt.
N-am putea fi sinceri si, in acelasi timp, buni? .
0

Știu că nu te superi dar cine este Pasărea așteptării? Moartea?
Cu drag,
Pierre