Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pasărea așteptării, câinele Degringo

Jam session Geo Dumitrescu*, Carmen Visalon

1 min lectură·
Mediu
Pedalam liniștit
prin dimineața răcoroasă și plină de soare,
pedalam liniștit, egal, cu pieptul plin
cu bucuria aerului proaspăt al luminii…*


Oarecum tandrii, oarecum tandrii,
Oamenii avansau pe marea linie moartă
Pasărea așteptării tăcea,
nici aici/ nici acolo/ci adormit înlăuntru-mi/ e ceea ce caut

urmărindu-mi vădit mișcările,
câinele Degringo mă privea


Oarecum pustiu, oarecum verde,
Lacul acoperit de cadavrul marelui cal
Fără de început, fără de virgulă-ochiul-
ne cuprinde de-a vama în havuzul soarelui:
pete albe risipite-n furtuna petelor negre.

Pedalam îndîrjit, orbit de furie
prin dimineața însorită,
pedalam din greu, gâfâind, și-n jurul meu, nu mai vedeam
nu mai simțeam nimic.…*


Oarecum nefiresc, oarecum firesc,
Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…

Firește,
aș fi putut să nu vă spun acest lucru
de pe acum,
să nu vă silesc să-l țineți minte
până când vă va fi poate de folos-
dar voi știți,
de multă vreme știti că nu mă pricep să mint
și din această pricină n-am să pot scrie nicioadată
pe poarta inimii mele:
nu intrați câine rău!*

043.328
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
180
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

carmen mihaela visalon. “Pasărea așteptării, câinele Degringo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-mihaela-visalon/poezie/176175/pasarea-asteptarii-cainele-degringo

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolle-pierreNPnicollè pierre
Ce ușor ar fi să pășească oamenii tandrii spre linia moartă, ce se pierde și se regăsește, începutul și sfârșitul fiind înlăuntrul nostru, dar nu cred că ar putea străluci întunericul poate doar să ardă mai ceva decât lumina soarelui...

Știu că nu te superi dar cine este Pasărea așteptării? Moartea?

Cu drag,
Pierre
0
@tania-cozianuTCtania cozianu
pedalam liniștit, egal
pasărea așteptării -
pasăre de nisip cu ciocul retezând aerul dimprejurul meu
și până la soare

pedalam îndârjit, orbit de furie
pasărea de foc cea repede zburătoare
așteapta
clipind rar, tot mai rar
în întunericul strălucitor

pedalam din greu, gâfâind..
aici, pentru o clipă, n-am mai văzut pasărea
sau nu mai găseam poarta inimii

am așteptat o vreme, fără să înțeleg, fără să pot cuprinde.
avea să vina Ziua.. căci,

\"Într-o zi, se vor stinge luminătorii
Și se va face întuneric strălucitor
Pasărea așteptării va cânta…\"

nu-mi amintesc dacă poarta era închisă, Carmen.. eu am intrat

firesc ori nefiresc, pasărea va cânta și-aceasta îmi pare
singura dezlegare cu putință
de primit
0
Gabriela, Tania,

Iertare ca va raspund asa de tarziu, dar n-am vrut ca textul sa ajunga la fierbinti.

Pasarea asteptarii este sufletul, adica moartea mortii.
Intunericul este si luminos si stralucitor, nu degeba Oedip si-a scos ochii:)

Dupa ce ne scoatem al 3-lea ochi de la naftalina, sau ne acoperim privirea cu lut, incepem sa vedem lucrurile asa cum sunt. Pana atunci alergam, pedalam, ne mai tinem dupa Geo Dumitrescu...

Onorata de vizita, citire si empatie.
0
@negru-nicolaeNNNegru Nicolae
Carmen, nu ma pricep sa mint.
Stii ce scrie pe poarta inimii mele?

Iți multumesc. Simplu, sincer...

Nici nu stii cât bine poti face oamenilor, obligăndu-i sa-si scoată al treilea ochi de la naftalină, si să vadă lucrurile cum sunt.

N-am putea fi sinceri si, in acelasi timp, buni? .
0