tania cozianu

poemul tau, li, e despre cum doare durerea
despre cum din somn se face noapte si frig, foame si plans
despre cum ti se face teama si ti-e tot mai frica de propria-ti frica, pana cand ii strivesti miezul de zid, pana cand intelegi ca nu mai e nimic de pierdut decat spaima insasi

poemul tau, li, este despre cum vine-o dimineata in care intri in haina fetitei cu chibriturile si-n pumnisorul ei ghemuit acolo unde
\"căldura și fericirea ne înconjoară
ca și cum am fi murit\"
si mai este ruga si mersul cu ochii inchisi cu spatele prin zapada
si poate ca ei vor veni cu lopetile
iar daca vor veni, sa-i lasi, sa-i lasi sa vina, li
pentru ca atunci cineva o sa te-ntrebe:
\"spune-mi mai știi tu cocon mai frumos pentru inima ta
decât inima mea?\"

spune, li, mai stii?

florian silișteanu,
tăcerea nu se interpretează.
și nici nu o poți măsura cu unități lumești de unde până unde, de când până când.
tacerea se tace.
dar ce nevoie am să-ți spun ție despre rostul tăcerilor câtă vreme dintre noi doi, dumneata ești poetul.
despre anne nu a mai rămas nimic de spus. acum e timpul să taci și tu.
o vreme, desigur.

there are unsmiling faces and bright plastic chains
and a wheel in perpetual motion

°°°
eu le-am așezat la loc. acum e rândul tău.
mulțumesc că ai fost aici..

eu zic sa fim practici
asadar, care-ar fi solutia?
sa scot textele? sa nu mai scriu deloc?
sa nu mai scriu asa? sa nu mai scriu aici?
(nu-mi raspunde!)
fiindca e deja destula vreme de cand te caznesti sa-mi explici despre cat de nepotrivita e pagina mea in context agonic (sau in orice context, hm)
expozeului tau despre cochetaria mea cu poezia ii dau skip. e si-asa prea mult solicitat subsolul empatic al acestui text.
rugaminte: n-ai vrea sa fii asa de amabil, d\'le mihai moise si sa (ma) ocolesti cativa ani, sa zicem, pentru inceput?
cred ca ti-ai putea verifica veleitatile filosofico-intuitiv-vanhelsing\'ice in alte moduri.

ela, imi cer scuze ca intervin iar, dar ma vad nevoita sa am o scurta lamurire cu d\'l andu moldovean.
asadar, andu moldovean, \'automn\', in contextul poemei elei, nu era o ingenuitate. (iti recomand sa parcurgi cu atentie poemul si vei intelege de ce afirm asta). era doar un typo la titlul unui text recomandat. punct.
cat despre comentariul tau de mai sus, constat ca e prin excelenta neinspirat si mai ales out of subject, if u know what i mean. aici se discuta despre poema elei, nu despre \'valentele poliglote\' ale amelie\'ei.
ps: pe viitor, d\'le andu, ar fi de bon goût sa-mi pomenesti numele doar (eventual) in subsolul textelor mele.

did you mean: \'autumn\' (engl.)?
sau poate \'spleen d\'automne\' (fr.) desi alaturarea asta nu-mi suna bine deloc.
(gresesc?)
~~

imi placi in strofa a doua, ela. acolo arati o anume parte a tristetii tale.(te) dezvalui fara sa devii vulnerabila.
de fapt, as numi-o mai-mult-decat-tristete.
voilà la tristesse est toujours là.
o divulgi: aceasta e ea, nefericirea si din clipa aceea izbutesti sa o stapanesti, s-o domini, fara sa cazi in lirism excesiv..
(hm, ma gandesc cum s-ar putea vorbi despre nefericire fara sa devenim patetici.)
si totusi e un strigat prea mare aici, prea de tot coplesitor, cat sa mai fi fost cu putinta sa-l tii mut in tine.

tu, ela, esti deasupra strigatului. dar stii.

vad manifestul acesta ca pe un gest curajos, necesar, bine venit in perimetrul fenomenului literar actual.
las aici votul meu de sambata, felix
iar acesta e pentru calitate, eleganta neartificiala, vigoare, bun gust, virtuozitate lipsita de pretiozitati, false dantele si duiosii.
desigur. se vor arata in jurul acestui manifest tematorii, nemultumitii, teoreticienii, cunoscatorii si atotcunoscatorii, scepticii, cei care arata cu degetul, cei care spun \'nu\' din principiu / agnostici si nihilisti/, cei care au nevoie periodica sa-si elibereze frustrari si orgolii, sfatuitorii, bineintentionatii de profesie.. ..
dar ma bizui pe artileria grea a cuvantului adus dinaintea cuvintelor. si-atat.

bon chance, maitre

mihai,
nu mă tem să alunec în patetic. desigur, îmi controlez latura asta, dar continui să consider că riscul de-a deveni cu-adevărat patetic crește cu cât te străduiești mai mult să nu pari așa.
mă bucur că n-ai găsit discursul meu marcat de prețiozități ne_necesare.
ps: eu zic c-ai fost cumva subiectiv, dar poate fi doar o percepție personală nedemonstrabilă. dar mă bucur dacă ți-a plăcut de-adevărat

tamara,
e o notă ironică acolo în final.. presupun că de-aceea ai simțit rotund textul.. oarecum vine să contrabalanseze prima parte, așa încât tristețea despre care vorbea mihai să nu devină cronică sau (oh, mai știi?) patetică
deși poate că în alt timp m-aș fi oprit acolo unde ai sugerat tu.
dar acum așa trebuie să fie, cred

d-le viorel silviu păcală, mă bucur că ai deschis pagina asta fie și doar din pricina coincidenței despre care vorbeai.
eu cred că aici e dată o altă formă aceluiași clișeu. moartea care începe în fiecare dimineață nu mai e demult spectaculoasă ori unică. e doar un algoritm reflexiv, seducător și-atât.
prin urmare nu trebuie să fii deloc descumpănit, că era să tresar de-a binelea. vraiment.
ps: și poate-mi spui dacă ai reușit să citești și alte texte :)

așa am să fac, carmen
mulțumesc celor care ați fost în noaptea asta aproape de mine.
pentru încredere, vă mulțumesc, încurajare și nu numai.

și d-lui paul bogdan, din nou..

nu știu dacă m-am gândit când am scris că voi convinge pe cineva cu acest text, carmen.
un fel de răspuns am încercat să dau, fără să vreau, chiar prin el
altă adresă pentru textele mele, nu am pentru că nu vreau să am.
(poate voi putea să le aduc în pagină iar, one day)
mulțumesc, carmen, pentru încrederea ochiului veghetor

ps: poezia adevărată e în cărțile adevărate, cele care miros a cerneală și hârtie. dar știi..

aproape c-am tresarit, d-le silisteanu :(
si-am tresarit cu intristare, caci nu in cautarea mintilor dumitale ma aflam eu, oh, nu.. ci a capului femeii, a femeii despre care vorbeam/ eram aici
asadar, nu rastalmaci si nu strivi cuvintele intre usile celea..

stiu ca spui asa cum traiesti
poate mirarea mea sa fi fost nelalocul ei

e noapte.. sa nu pleci mahnit din poarta aceasta..

ma-ntrebam, d-le silisteanu, daca ti-a placut ceva cu-adevarat in textul asta. ma-ndoiesc ca ar fi ceva de placut in el.
ai vazut, aici nu sunt pasari, nu sunt adaposturi pentru drumeti, nici porti care se deschid intr-o singura parte.
nu ti-e teama de usile glisante, d-le silisteanu?
mie cel mai mult mi-e frica de usile acelea care se rotesc. trebuie sa te strecori abil intre ele si ziduri.. cand eram mica credeam cu sinceritate ca e o metoda buna de decapitare
acum doar ma uit la femeia asta si ma-ntreb ce ti-o fi placut la ea.. (retoric, cum stii)

ma uitam la puzderia de stele, la imaginea si cuvintele de sub ele si ma gandeam, carmen, ca norocul textelor mele este acela de-a avea parte de comentatori/ privitori/ spectatori/ analisti excelenti. iar daca aici, n-am cazut in manierismul mult uzitat al contrastelor (intuneric/ lumini/ umbre, realitate/ fictiune/ vis) e pentru ca pelicula am lasat-o la indemana cititorului avizat in made-up story. pe acesta nu-l pot \'pacali\' cu trucuri & clever fictional devices.
multumesc ochiului tau al treilea

felix nicolau.
- senzualitate, da.
- poetica enuntarii - too complicated for me
- putin prea fina ca sa nu fie impertinenta prin sugestie? - aici ai atins un punct teribil de sensibil
mda, ar fi fost de mirare sa nu observi asta.. // sa spun ca as fi vrut sa nu se observe asta?
dar mi-ar placea din cand in cand macar, sa raman cu senzatia ca nu scriu chiar asa transparent
ah, criticul din ultimul rand

d-le silisteanu,
desigur, ma onoreaza vizita aceasta a doua la textele mele, si mda, e posibil sa am eu o perceptie deformata, dar acum te-ai intrecut pe dumneata cu aprecierile.. uhh, fireste ca textul nu e chiar slab (a se vedea revenirea explicativ-amanuntita a d-lui ionescu), insa, hm, nu cred ca merita suma atator aprecieri.. :) oarecum mi-am amintit de perioada aducerii caietelor de teza// \'si-acum, citeste-ne, te rog, tania, sa auzim si noi, ceilalti, cum trebuia scris aici\'.. si ea citea.. //
eu iau steaua, iar dumneata continua sa canti si sa iubesti Femeia, asa cum doar florian silisteanu stie sa o faca

d-le bogdan ionescu,
te asigur ca am inteles perfect inca din prima ta interventie. ma asteptam ca textul (sau parte din el) sa primeasca si aceasta perceptie. nu am nici cel mai mic gand sa-l descifrez pentru cititor, cu riscul de-a parea in continuare dezordonat in exprimare si plin de alambicari artificiale, cum spui..
ma multumesc cu floarea si cu partea care ti-a parut a fi poezie.. mi se pare chiar de-ajuns si-atat.
(dar, te rog, cauta sa vezi filmul, totusi :) )

d-le peia,
tocmai ma straduiam sa-mi dau seama daca esti ironic sau doar mi se pare mie.
ar fi prea mult daca te-as indupleca sa ai rabdare sa-mi explici? (de fapt, recunoaste, d-le peia, ca replica ceciliei, este o mostra de panseu absolut delicios, venit din partea unei femei)

ce ciudat, elis, chiar mi-am amintit de ultima ta vizuala. o stiu bine pe fata cu umbrela rosie din colaj si starea de asteptare si de curgere linistita care se degaja. acum inteleg mai clar de ce o anume senzatie, apasarea, de pilda, devine mult mai lejer de exprimat cand folosesti o imagine-suport. mda si nu stiu cat de corect este pentru actul poetic, in contextul in care cuvintele ar trebui sa fie de-ajuns..

medeea, sunt incantata daca spiritul tau echilibrat si pragmatic a gasit aici trimiterile despre care vorbeai. de fapt, da.. la toate acestea ma gandisem, doar ca e oarecum complicat sa izbutesti sa faci un melanj functional din vis, fictiune, real, apeland la simboluri si imagini .. materialul ar trebui sa fie suficient, dar e posibil sa cazi in comercial dulceag ori dimpotriva in incriptare de sensuri. asa incat am ales sa scriu mai mult pentru mine. din acelasi egoism autoprotector. cumva trebuie sa rezolv asta. (si) de aceea voi lasa textul la personale. multumesc de incredere si nu numai..

d-le andu moldovean, trebuie sa marturisesc nedumerirea pe care mi-o lasa (inca) venirile tale .. si-aceasta din aceeasi naiva senzatie pe care o am cand sfarsesc de citit, ceva in genul - o fi zis de bine, o fi zis de rau? intr-un final ma bucur, pentru ca imi reconfirm iar ca esti un mofturos, da, d-le andu.. si eu am o slabiciune pentru cititorii mei capriciosi.. si ce-mi place cand tie nu-ti plac diverse.. :) ma bazez ca in cele din urma am sa te fac sa-mi lasi imperfectiunile gramaticale in pace, abuzand de some various tips&tricks - un woody allen, de pilda, o silueta in background, o voce graseiata artistic, mm\'hmm, mocha chocalata ya ya.. // de-a dreptul bizar mi se pare ca (mda, n-o sa crezi), dar voisem sa folosesc alt vers din piesa asta :) sunt convinsa ca stii la care ma gandesc, n`est pas?

carmen, tie-ti multumesc pentru incredere, suport si sa stii ca acel \'ce minunat\', venit din partea ta, nu e deloc prea putin pentru mine..

uln, imi place mult daca ai remarcat latura feminina a textului.. uneori ma gandesc ca senzualitatea unei scrieri sa nu lezeze sensibilitatea unui cititor ca tine, de exemplu. febrila trecerea ta..

ioana,
nu prea am avut incredere in textul asta, pentru ca nu-l vedeam suficient de penetrabil si de-sine-statator pentru un cititor caruia the purple rose of cairo nu-i spune nimic. desigur ca am marsat dintr-un soi de inconstienta si egoista cruzime. nu vreau sa ma gandesc acum decat ca inutilitatea buimacealii triste e suficienta pentru 180 de minute, 2 serii si un sfert de ceas de mers pe jos pana acasa.. restul e in folder-ul just fiction si-atat.
hm.. mda, chiar as vrea sa fiu macar cateodata precum cecilia lui baxter.
// // steluta ta am s-o asez intr-o cutie cu obiecte fragile din cea pe care-o deschizi uneori..

bogdan ionescu,
a fost incredibil si induiosator de delicat cum ai venit tu si-ai asezat floarea cea rosie pe masa, pentru ca in cele din urma sa-mi spui ceva in genul: ce incantatoare esti, amelie, ce pacat ca scrii asa de prost..
eu zic sa facem un pact, bogdan. uite: eu pastrez floarea, iar tu cauta sa vezi pelicula cu the purple rose of cairo si daca-mi vei spune iar, \"restul este un amalgam foarte nereusit\", atunci am sa te cred de-a binelea ca am scris o aiureala.

d-le silisteanu, piatra e asa cum vor oamenii sa o faca sa para.
daca vrem, ea e muta si rece ori incestuoasa, ironica, sfidatoare si vicioasa, oricate panze cu pasari arunci peste umerii ei.
alteori vezi conacul, vezi piatra/ piatra-ti pare calda/ ti se nazare ca zaresti si o lumina la vreo fereastra. eu ti-as spune ca e doar umbra de aripa si tu ai crede.
nu crede.
nu te-ncrede, d-le silisteanu.

andreea,
spui ca nu mi-a izbutit contrastul jane / may, ca am ratat finalul, ca textul n-are feeling (...)
iar in final ma mangai pe crestet cu: \"dealtfel poemul este foarte bun\", tocmai cand ma pregateam sa devin din serioasa si grava, putin cam trista.
presupun ca ar trebui sa revad/ refac pe alocuri.. uneori ma gandesc ca nu e suficient sa o vad eu pe jane, daca nu pot transmite imaginea din mintea mea si cititorului. e tot un soi de egoism de-al meu si aici - tentatia de-a pastra oglinda in care se arata goala, intoarsa cu fata doar inspre mine..
.. mi-a prins bine trecerea ta, asa sa stii

alexandru vultur,
nici nu stiu cum se poate raspunde unui comentariu care, pe langa faptul ca filmeaza cu acuitate surprinzatoare detalii care in mod uzual scapa ochiului, este, hm..
este mult mai frumos decat textul in sine//
senzatia ca ti-au fost ravasite rochiile, fotografiile, cutiile de pantofi, batistele, cartile si-apoi totul repus la loc in cea mai desavarsita ordine. ramane doar esenta subtila si placut apasatoare a trecerii.
.. iar la intrebarea din final nu vreau sa raspund. nu din ignoranta sau din capriciu, ci pentru ca e intreaga cu ea insasi asa. si fiindca am senzatia lamurita ca nici macar nu e construita sa aiba raspuns. doar intregeste vedenia.
cu permisiunea ta, am sa o scriu dinaintea textului.
stiu eu de ce.

pana cand vei reveni, andreea, vreau sa-ti spun ca-mi place acuitatea camerei tale de filmat.. si da, ar fi interesant de vazut rezultatul disectiei dupa aplicarea unui filtru corespunzator de lumina si o concentratie potrivita pentru zoom 13.
versurile in engleza au o explicatie foarte simpla -
may belfort era de origine irlandeza, iar primele sale reprezentatii au fost la londra.. la paris, in jardin de paris, in les decadents, la eden, a ramas putin timp. probabil ca versurile suna usor nepotrivit in economia textului, dar fac parte din detaliile unui tablou care nu se doreste a fi deloc perfect si nici macar armonic.
dar mie-mi place may, cu jocurile ei perverse cu serpi, broaste, femei, pisici.. poate trebuia sa accentuez mai atent contrastul dintre cele doua femei.. mda

p.s. pentru carmen si mihai: sper sa nu fi plecat nici-unul din voi mahnit din pagina mea.. tin mult la textul acesta ca sa fi pricinuit vreo suparare de dragul lui, cuiva

of, of,
carmen si mihai, please chill out a little bit for me, please
(doamne, ce ma fac cu voi, hm?)
as zice sa-i lasam lui jane ultimul cuvant
anyway, eu ma retrag in gradina cu d-l grauenfels care e un oaspete remarcabil si drag al meu.. e o seara minunata de plimbare
si te rog, mihai, sa hranesti tu motanul. aa, da, si lasa-mi si mie o editie din jurnalul lui gide. din cea cu_coperti din piele inscriptionata aurit - (mi-au placut fragmentele de mai sus)
ps: dar poate veniti si voi totusi in gradina.
hm, ce-as face, oricum, singura, fara de voi, in underground-ul acesta liric

ela,
les decadents era una din cafenelele preferate de lautrec, situata pe strada sa veche, rue fontaine -
\"Café-concert de la rue Fontaine, ouvert en 1893 et dirigé par Jouy et Louis Dufour. L\'établissement dut fermer ses portes l\'année suivante en raison d\'un spectacle qui avait déclenché un scandale. (...)\"
asta poti gasi, ela, pe site-ul despre toulouse lautrec, pe care-l stii, :) desigur. eu m-am gandit ca aceasta trebuie sa fie denumirea veche, de la finalul sec. XIX, a strazii, dar e posibil sa existe si alte variante explicativ-toponimice pe care nu le stiu eu.
in ceea ce priveste cromatica galben-negru, are tot caracter pur istoric (ca sa zic asa) - may belfort isi facea aparitiile pe scena intr-o camasa ingenua de noapte galbena, cu maneci largi, albe, cu buclele negre strecurate pe sub boneta cu panglici bogate, purtand in brate un pui negru de pisica si declamand versuri naive.
ma bucur ca prezenta repetata a pisicii negre aici n-a fost interpretata ca avand conotatii superstitioase.. alaturarea ei la sfarsitul de veac socotit exact, putea sa induca o astfel de nuanta. dar m-am bizuit pe spiritul cititorului liber de constrangeri senzoriale imediate.
hm :) e usor boema si extravaganta steaua ta.. spun asta pentru ca mi se pare o stea curajoasa data unui text care vorbeste despre un anume tip de decadenta in totala dizarmonie cu cererea poetica de acum. de fapt, sunt surprinsa, placut surprinsa, nu doar pentru ca ai rezonat cu un text ce reia o tema draga mie, ci pentru minutioasa analiza pe care ai facut-o privind aici.

hahaha, d-le anghel pop, esti vraiment offtopique si ma amuza teribil pricina nesomnului tau duminical asa de matinal.
carevasazica, d-l mateescu nu face obiectul discutiei acestui text, dar mi-am spus ca un consul da bine in biografia unei poete inconnue, n`est pas? :) desigur, poate ca trebuia sa-mi consult avocatul asupra stabilirii exacte a locatiei si/ sau statutului social, dar cum dumnealui e plecat in insule, am preferat eschivarea cu under construction page. prin urmare, deductiile dumitale ar fi perfect rezonabile, mais, cher monsieur, tu dois rester discret sur cette question.. ca veux dire que se cadea sa ma poftesti sa-ti lamuresc chestiunea pe terasa, nu in privirile oaspetilor, hm, no? monsieur hercule poirot? :)
(si in speranta ca pot sa pastrez pe mai departe discretie absoluta in privinta d-lui consul, aduc multumiri d-lui mihai moise pentru interventia sa magulitoare, bine-intentionata si lamuritoara in aceasta problema deosebit de importanta pentru tara)

carmen, da, off.. am recitit si eu fragmentul acela (oare de ce ma tot mir cum stii sa surprinzi stari/ etape/ scene..)
acolo e mai mult jane avril si mai putin chat noir. probabil ca ar trebui sa schimb titlul textului (?). eu asa am simtit ieri ca s-ar potrivi, dar poate ca eram prea cu gandul la jane.
textul asta ti se pare \'mult prea diluat la nivel ideatic\' :( \'reusit la capitolul cronica mondena despre trecerea secolelor\' :) atunci tot am facut un lucru putin si bun, nu-i asa?

mihai zabet, presupun ca ti s-a parut agreabil textul, asa cum spui, la modul ne-subiectiv, desi am unele insignifiante rezerve, intrucat - se stie - ai gasit aici un teren care tie iti place asa de mult - post-impresionismul, naturalismul decadent de tip parisien fin de siecle, cu stabilimente rau famate pe fundal, cu promenade nocturne pe rue des moulins, cu reprezentatii en rouge et noir. sau pur si simplu iti place si tie jane avril. da, poate ca asa e, cu-adevarat.

ps pentru framantarile de la amiaza ale d-lui anghel pop: si eu incep sa am framantari similare.. dar un lucru e cert: d-l mateescu nu este aici de fata printre cei prezenti. hm. pare deja mai limpede asa? :)