M-a cuprins voluptatea anilor trecuți deja
Și vreau să îți urez la mulți ani
Dacă îți fac rău, te rog să mă ierți
Dacă aceste rânduri nu trebuiau să fie, te rog :
Nu le citi.
Oprește-te
Eu, de fapt, azi nu mai știu
Cine te-a făcut.
Știu doar că zâmbești frumos
Și că îmi placi mult.
Eu, de fapt, azi nu mai știu
Cum să te mai strig.
Ești un suflet rupt din mine
Ce vreau să-l
Cum să nu iubești o viață
Ce ne poartă pe-amândoi,
Viața asta trecătoare
Ce ne scaldă prin noroi.
Viața asta ce ne cară
Printre arbori, pe sub stânci.
Nu-ți mai suntem datori viață
Astăzi
Acum cunosc întâia oară
Un apus târziu,
Pân-acum singurătatea
Nu mi-a spus să-l știu.
Niciodată nu mi-a spus
Cum răsare luna,
Doar că e ceva frumos
Dar nu ca acuma.
Niciodată nu mi-a
Nu caut astăzi vre-un răspuns
Să știi că nu-mi mai pasă,
Am ars destul, acum mă sting
Și toate parcă mă resping
Parcă toate mă neagă.
Că pentru tine am murit
În fiecare seară
De câte ori să
Iubirea m-a făcut copil
Și parcă-i ieri…
Ca prima oară:
Iubire eu îți sunt copilul
Ce a uitat să moară.
Iubire, sunt nemuritor,
Nu mă mai vrea țărâna...
Cu ochii reci și pieptul
Imaginează-ți că și eu, ca orice om, greșesc. Și uneori greșelile mele sunt inacceptabile, chiar și pentru mine. Nu pot trăi cu conștiința pătată.
Uit, a doua zi când mă trezesc am conștiința
Epilogul meu
E în patru versuri
Lacrimile mele
Pentru tine-s resturi.
Idealul meu,
Ești ca o icoană
Și râvnesc la trupu-ți
Ca la o comoară.
Tu îți trăiești visul
Zi de zi mai lin
Eu
Înștiințare de la un avocat către un anume Radu Lepădatu:
Domnule Radu Lepădatu vă aduc la cunoștință că pe data de 12 martie 2000 doanma Oana Cozac a decedat.
În urma citirii
n-am spus că-mi pare rău vre-odată
deși ar fi trebuit
și nu m-ai mai iertat vre-odată
deși ți-ai fi dorit.
noi am ales singurătatea
deși ne completam
și ne-a rămas seninătatea
în care nu
Sentimentele au uitat să doară
Azi doar rod maluri de nisip.
Și inima mea stă ca un far
Bazându-se orbește pe ele
Bazându-se pe două maluri de nisip,
În focuri stins și iar aprins
Și uite așa
Acum, când știu că o să plec
O ultimă dorință:
Să-mi lași în gând
Într-un moment
Căldură și credință.
Să știu de unde am plecat
Și ce rămâne-n urmă:
Doi ochi căprui
Și-un zâmbet cald
Și
Au vrut să fie doar cuvinte
Și doar cuvintele-au rămas
Și toate, ca o amintire
Se fac uitate pas cu pas.
Se face-uitată și iubirea
Ce stăpânea totul cândva
Și domină acum trecutul
Doar
A murit și idealul
Până te-ai întors.
A murit în așteptare
Singur, ca un prost.
Fără sens s-a stins lumina
Singură și mohorâtă
Unde-ți este sufletul
Ca să o aprindă?
Am uitat că ai
Cuvinte dulci și vise…, multe
Și-un univers să te asculte
Un pic de viață într-un gând
Și un sărut scurt dar profund…
Și poate niste flori, miresme
Nu doar culese, ci alese
Pentr-un parfum
Unde să găsesc oare începutul?
În transă adevărul e mult mai crud,
Însă așa începe povestea unui gand trecut
Prea multă durere în vânt l-a pierdut.
Mă las pierdut de limpezimea apelor
De
Ea, o ființă amăgită
Aflată la-nceput de drum,
Alegen-n viață actoria
Și-și joacă rolul rău sau bun.
Așa își începu destinul,
Așa pășește ea firav,
Cu pași mărunți,
Cu replici scurte,
Și
Un rând de cuvinte înșirate
Apasă un suflet pătruns
Alții le-au spus cu ardoare
Pe el la pământ l-au pus.
Nimeni azi nu mai ascultă
Glasul unei nopți de vară
Toți așteaptă răsăritul
Și
Azi se-ntoarce iar trecutul
Ca o mantie albastră
Și se-apropie ca zarea
Călăii ce taie marea.
Nu l-au vizitat de mult
Și acum călăii
Vin ca spicele de grâu
În bataia serii
Toți sunt gata
-Unde te ascunde luna
În noaptea de veci
-Mantie de promoroacă?
Printre țurțuri reci.
-Cine îți veghează somnul,
În apusul timpuriu?
-O speranță argintie
Și un dor pustiu.
-Dar cine îți e
Nu te cunosc de ieri, de azi
Poate te știu de-o viață
Dar niciodată n-am jucat
Cu cărțile pe față.
Să mint frumos,
De-o viață știu
Și asta fac într-una
N-am cunoscut...
Și nici nu stiu
Să
Ce pot să îți mai spun acum
În clipa despărțirii
Ne-am și rănit
Ne-am și jignit.
Și nimeni nu mai stie
Că ne iubeam cândva,
Demult, …
Ne cumoșteam de mici copii
Dar cine să ne-nvețe
Că
Nu vreau să te mai vad a doua oară
Tu, vis frumos cu inima de ceară.
Nu ai să-ajungi să mă iubești
Căci inima ai să-ți topesti
Și n-ai să-apuci să mă mai vezi
Căci ochii tăi nu spun ce
