Poezie
Îmi pare rău...
2 min lectură·
Mediu
Ce pot să îți mai spun acum
În clipa despărțirii
Ne-am și rănit
Ne-am și jignit.
Și nimeni nu mai stie
Că ne iubeam cândva,
Demult, …
Ne cumoșteam de mici copii
Dar cine să ne-nvețe
Că toate-n viață au un rost.
Tu o ființă prea cuminte
Și eu un demon alungat
Ne-am întâlnit din conjunctură
Și toate s-au schimbat.
Și acum plângem amândoi
Dar lacrimile tale
Clătesc doi ochi ce plând de dor
Și de singuratate.
Nu ne-am văzut de săptămâni,
Trăim numai din amitiri
Și când mai sună telefonul
Sperăm să ne sfârșească dorul
Și-n asfintit, Și-n răsărit
Înduri singurătate
Tu mă iubești,
Eu te rănesc.
Dar pentru tine toate
Sunt ca un jug ințepenit
Și ai uitat lumina.
Nu mai vezi calea de întors
Și îți amplifici vina.
Azi am uitat ieri cum a fost,
Dar știu cum va fi mâine
Că sufletul ce tu îl ai
Nu o să te oprească,
O să te-ajute cineva
Și o să ieși din transă.
Și-atunci ne vom vedea din nou
Și nu din întâmplare,
Tu o să ai un zâmbet cald
Și-o nouă încercare.
Eu mi-am pierdut speranța mea
Am să devin o stâncă,
Doar ploaia și furtunile
La mine să ajungă
Deja sunt rece și tăcut
Aștept singurătatea
Regret nespus dar nu mă-ntrorc,
A doua oară să rănesc,
Azi nu mai pot.
Poate dacă era ieri …
Poate aș fi făcut-o,
Dar azi cuprins de remuscări
Condamn tăcut trecutul.
Știu că e numai vina mea
Știu că încă te doare
Am să m-ascund de ochii tăi
Fugind din astă zare
Și daca merit ,
Voi muri …
Dar numai pentru tine.
001.682
0