Poezie
doar cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Au vrut să fie doar cuvinte
Și doar cuvintele-au rămas
Și toate, ca o amintire
Se fac uitate pas cu pas.
Se face-uitată și iubirea
Ce stăpânea totul cândva
Și domină acum trecutul
Doar amintiri ce-au fot cândva.
Azi s-a pierdut tot sentimentul,
Azi nu mai este niciun rost
Și soarele ce-ardea odată
Azi nu mai are niciun rost.
Nici oamenii nu-și mai au rostul
Printre mormane de gunoi
Noi le-am stricat, să vină alții,
Să le așeze înnapoi.
Să vină alții să repare
O lume pentru viitor
Azi nu mai este lumea noastră
E lumea celor care-o vor.
O clipă se plătește-n lacrimi
Și in sudoarea de pe frunți,
Nu în dispreț și-n răzbunare
Sau alte mii atrocități.
Așa că să luați aminte
Pentru copii de-acu-nainte
Pentru-a avea un viitor
Lăsați un rost și vieții lor.
Să fie idealul strașnic
De a lăsa pamântul pașnic
Ca să nu pască dezbinarea
Să nu ne-nghită iar uitarea.
001890
0