Poezie

vin călăii

1 min lectură·17 martie 2009

Mediu

Azi se-ntoarce iar trecutul

Ca o mantie albastră

Și se-apropie ca zarea

Călăii ce taie marea.

Nu l-au vizitat de mult

Și acum călăii

Vin ca spicele de grâu

În bataia serii

Toți sunt gata de răscoală,

Au aflat mișeii

Când răpuși din întuneric

Au fost dați uitării.

Pentru ei e datoria

Mai presus ca neamul

Ca să moară tot strainul

Ce calcă hotarul

Vântul url-a disperare

Și sub bolta lunii

Vin tătarii ca nebunii

Din sfârșitul lumii.

Și se lasă-un întuneric

Unde nu mai e credință

Sunt doar stigăte de jale

Ce blesteamă sfintii.

Nu e cale de ocol

În calea furtunii

Și nici inimă iertată

În calea cruzimii.

Nu-i apucă dimineața

Pe aceleași țărmuri

Altii își așteapta soarta

În alt întuneric.

Și când s-a sfârșit furtuna

Au mai trăit unii

Dar pan-au plecat tătarii

Au murit și câinii.

001.850

stroe romeo. “vin călăii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stroe-romeo/poezie/1827968/vin-calaii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.