Stoica Dan

Eu cred ca-n momentul in care vom inceta sa mai vedem \"Iubirea\" ca pe cel mai deosebit lucru din lume atunci ne va fi si mai usor s-o pastram sau s-o percepem. Iubirea este si ea o nevoie, la fel de fireasca precum mancatul sau setea, plimbatul si somnul. Deseori cele mai complicate drumuri duc in cele mai simple locuri. A tine pe cineva de mana intr-o plimbare e un lucru simplu :) Iar aceasta simplitate da frumusetea pe care o cautam. Despre iubire cred ca se poate spune o chestie asemanatoare cu evolutia automobilelor. Cineva le-a dat oamenilor roti, iar datorita imaginatiei, inspiratiei s.a.m.d au aparut, carucioare, carute, biciclete, masini, masini ecologice, decapotabile, limuzine etc.
Pe urma cineva le-a dat oamenilor o inima, iar datorita sentimentelor a aparut armonia. Pe care toti, mai devreme sau mai tarziu, o cautam :)

Va multumesc pentru stelute, ele sunt semnul aprecierii voastre.
Florin, ma bucur ca vezi o poezie fluenta, asta inseamna ca nu te-ai impiedicat la citire. Ecuatia a venit intamplator, asa cum in general vin lucrurile frumoase si deosebite, fara sa-ti dai seama si fara sa le intelegi.
De multe ori tristetea exista independent de logica, motiv pentru care uneori avem tendinta de-a exagera vorbind despre. Insa eu prefer sa ma gandesc mai putin la asta si sa fiu cat se poate de sincer. Pe urma vad ce iese.
Alice, dupa cum mi-ai scris cu siguranta stii ca exista lucruri nesemnificative care-ti pot ramane in cap o groaza de timp, aparent lipsite de importanta. Mie mi-au ramas multe, iar odata cu trecerea timpului fiecare isi arata cate una din fete. In privinta iubirii neconditionate, prefer sa ma gandesc ca atata vreme cat ca oameni avem dreptul de a alege, traim in lumea perfecta, ca lucrurile nu dureaza vesnic, asta e o regula de-a naturii. Cam asta e.

Am fost un pic incoerent, o sa incerc sa repar. Vroiam sa spun ca e mai usor s-o vedem simpla la inceput ( s-o simplificam asa ca pe o fractie ), ca s-o putem rezolva, iar dupa aceea sa ne-o asumam asa cum este ea, deosebita. Tocmai din cauza ca tot ceea ce-i deosebit pare aproape imposibil sau foarte greu de realizat.

Vorba lui Albert Einstein: Exista lucruri despre care stim ca sunt imposibil de realizat pana cand vine cineva care nu stie asta, si le realizeaza.

De exemplu recordul de 1000 metri acum ceva vreme parea imposibil de batut conform stiintei.
A fost batut de cineva care nu stia asta, vroia doar un timp bun. La sfarsit a aflat ce-a facut.

Cam asa e si cu dragostea, e mai important sa-ti doresti, semnificatia vine oricum. E un fel de: tot ceea ce-i complicat e teribil de simplu.

Sper ca am reusit sa ma fac inteles :)

Urmatorul am vrut sa spun.

Multumesc, sper ca urmator sa fie pe masura acestuia cel putin

Poezia ta ma face sa ies afara, in tricou si pantaloni scurti, cu o sticla de apa plata mare, si sa merg pe un teren de fotbal, apoi sa trec pe la unul din bazinele acoperite ale Clujului. Discursul tau e coerent si liber, dezis de orice influenta.

Ars poetica. Un nume propriu, o porecla, sau o trasatura se repeta in inceput de vers servind ca reper pentru toate actiunile intreprinse de respectivul/respectiva. De aici deriva un amalgam de actiuni care decade intr-un ghiveci, ce se serveste la cald sau la rece, dupa preferinta.
Acest procedeu nici macar fumat nu mai este.

Imi descriu starea de spirit mereu, altfel m-as minti pe mine. Multumesc.

Cu prietenie,
Dan

E un fel de Nichita Stanescu dar foarte incoerent. Mai ales ca in finalul primei strofe seamana cu Apocalipsa dupa Ioan.

Lumea este numai Poezie cred ca e de fapt ceva subinteles ( lumea este numai bine si frumos ) iar cealalta jumate evoca raul/mizeria. Reiterarea acestei antiteze e inutila intrucat in anul 3600 inainte de hristos egiptenii isi asumau rivalitatea din Horus si Seth. Deci e un subiect foarte exploatat in ultimii 5608 ani.

La mine prosoapele erau. Cum fetele de masa se schimbau mai rar si erau prosoape felurite, am ramas cu ele intiparite in minte. E placut aerul copilariei din inceput.

A nu te incadra in forme impuse tu ce crezi ca inseamna ? Inseamna nonconformism.

P.S: Cred ca daca nu scriam zambetul la sfarsitul intrebarii nu as fi ajuns la offtopic, de acum a sa mai evit genul acesta de \"emoticoane\"

Cred ca poezia s-a terminat in momentul in care ai uscat ploaia cu feonul. Imaginea aceea ori as scoate-o ori as lasa-o in final, e singurul loc in care se potriveste. Stranutatul cu stropi e logic, atat de logic incat nici macar nu isi are sensul. La sfarsit cand vorbesti despre aura energetica am ramas cu senzatia ca ai incercat o ironie.

Aaa, imi cer scuze, ai dreptate. Este o logica da, intre inger si numere, bineinteles ca da. Restul comentariului ramane valabil. Multumesc

Cred ca te-ai pripit totusi, am mai intalnit genul acesta de poezii, scrise insa cu mai mult nerv. E de apreciat totusi ca ai ales cuvinte potrivite, care se leaga intre ele. Sau poate ca totul ar fi bine fara acel sfarsit filosofic, inca nu imi pot da seama. In literatura americana sunt multe de acest fel.

E frumos dar se putea termina mai bine. Ai inceput cu noaptea, ai incheiat tot cu ea, insa aproape la fel. Cred acel pahar de McDonalds are o conotatie personala, nu iti strica deloc poezia, e potrivit. Esti putin personala doar insa iti asumi lucrul asta pozitiv. Acest text este poezie fie ca unora nu le place sau fie ca Tatiana spune ca nu-i.

Mi-a placut foarte mult poezia. Mai ales felul in care te descrii pe tine, pe el si pe voi. In prima strofa este mult cotidian, in cea de-a doua exista simboluri: libertate - semafoarele goale, nonconformism - bile colorate, nostalgie in strofa in care se evoca bucurestiul. Descrierea obiectelor \"mici\" ma atrage intrucat vorbesti si despre pisici iar mie-mi plac felinele. Ultima strofa e opusa restului poeziei tale, fiind foarte personala.

Ultima strofa mi-a dat o senzatie de \"wherever i look all i see is you\". Asta ca urmare a ceea ce vezi tu dupa barbierit. \"oglinda e o rama a intunericului\" si \"două coline gemene cu multe case din care iubirile ies
consumate pe coș\" sunt doua imagini care te definesc ca romantic si-n acelasi timp suprarealist. Imbini lucrurile astea doua foarte bine. Febra rimeaza cu creta, am incercat sa ma gandesc la o sugestie dar nu reusesc, mai ales ca daca ai schimba unul din cuvinte probabil ca nu s-ar mai intelege la fel de bine ce vrei sa spui.

Din moment ce un inger moare, este clar ii moare si umarul. Nu am auzit de ingeri care sa moare pe bucati, deci presupun ca acea nefericita exprimare se datoreaza poate melancoliei sau nostalgiei pe care o aveai cand scriai sau poate din dorinta de-a aduce si mai multe detalii inconstient, pentru a lamuri ce s-a intamplat prin indepartarea persoanei iubite. Ultima strofa este frumoasa, te face sa ramai putin pe ganduri si involuntar sa te trezesti ca incerci sa-ti imaginezi acea imagine.