Stemira Zare

Mi-a plăcut, e un text puternic, reverberant, care parca anunta ceva si mai important. o sa te mai citesc

Buna ziua Emilian!
Ca de obicei, vin si eu rar si la spartul targului sa vad ce minuni a mai lasat Emilian pentru mine si pentru alti culegatori de perle murdare de noroi. Vin doar atunci cand am timp sa recunosc tragismul vietii si sa il privesc in fata, asa cum faci tu in fiecare secunda, ca un calugar pe care pacalelile lumii nu il mai ating si care nu face decat sa priveasca pacatul in ochi. Multumesc
Mai vreau sa spun ca ma bucura naivitatea ta in lumea profana, dar ma si surprinde ca tu inca nu ti-ai recunoscut pe deplin valoarea. Sunt sigura ca tu ai mai multe de spus si spui mai bine decat altii pe care ii admiri. Si mai ai si curajul si sansa aceasta de a te izbi de realitatea cruda. Si izbirile astea fac explozii si din explozile astea sare cate un meteorit in capul meu. Daca o sa trec mai des o sa am numai santuri in cap. Si cu toate astea o sa ma mai risc :)
Toate bune, mult mai bune
Cu drag,
Stemira

Buna Emil
Vorba ta: \"ce stiu ei despre...\"
Imi pare rau ca trebuie sa raspunzi si unor astfel de cititori )ma refer evident la primul), dar chiar si cand le raspunzi lor imi place cum o faci. Lasa-i sa dea, ce stiu ei despre ...
Daca sunt cu adevarat interesati, o sa stie, sau macar o sa intrezareasca, dupa ce te mai citesc
Eu revin pe aici foarte rar, si doar ca sa te citesc. Iti multumesc, pentru mine e foarte important sa stiu ca te gasesc mereu aici, avand grija sa imi aduci aminte ce si unde ma doare. Eu insa, stii, sunt mai flămândă, si vreau mai mult deodata. Imi doresc un volum \"Emil\" la mine pe noptiera, sa citesc din el inainte sa sting lumina.
Si o rugaminte-parere: Eu (poate numai eu, deci nu tine cont de ce iti spun daca tu simti cu adevarat altfel) m-as simti mult mai ... sa zicem \"safe\" daca ar lipsi cuvantul acela ruda cu cucul. Poate ca prin rugamintea-parerea mea nu am facut decat sa iti demonstrez ca am resimtit (exagerand, desigur) starea de violare pe care tu, de fapt, ai vrut sa o transmiti. Si totusi
Incearca si altfel. Desigur, daca tu crezi ca merita. Sau incearca macar uneori (am vazut ca in ultima vreme se repeta).
A ta cititoare cu noptiera goala,
Stemira

EMIIIL, ti-am simtit lipsa
Si prietenii mei mi-au simtit lipsa, pentru ca nu am mai avut timp pentru mine si ei deloc. Adica, veneam noaptea de la serviciu si incercam sa mai si dorm. Eu ti-am simtit lipsa, si incerc sa o umplu acum cu minunile tale. Stii care e concluzia mea? doua puncte: CE FEMEIE FERICITA...
Of, si barbatii astia, care nu pot sa uite de griji nici in \"casele imaginare\"... Dar credeti ca femeile pot? Uneori, femeile au si ele picioare de cal obosit...

Scrii foarte ... nu stiu cum sa zic, dar in eseta este bine
Ai un ritm impresionant, claritate, ne tii cu sufletul la gura, mister, stii sa inseli, sa inciti, suspans, dar mai presus de toate ai ce spune
Cred ca asta e cel mai important
Si ai talent sa te ajute sa faci asta
O sa te mai citesc

Impresionant
Mi-e greu sa inteleg cum reusesti in tat de putin spatiu sa creezi un inceput si un sfarsit, si inca bune, foarte bune.
E o proza care parca e scrisa de un autor de romane care ia o pauza intre doua capodopere.
Ce zici, termini pauza?

Multumesc, Emil
In 1999 scriai asa.. deci.. peste doar 2-4 ani ne lovesti cu vreo doua romane! Dă, nu-ti fie mila!
\"Poziția sufletului\" o știai de atunci? Tu nu stârnești \"măcar\" unui cititor emoție, tu treci prin noi ca vântul prin păpădii. Dacă sufli, mai tare, ne iei cu totul. Nu suflai ca acum in 99, dar suflai frumos... Te-ai întețit de-a binelea
Nu stiu ce aș fi văzut în 99, dar acum chiar văd uragane venind..

Cu multă zgârcenie și egoism (ți-am explicat că doar vreau să citesc romane, atâta tot),
Stemira

PS La urma urmei, stai linistit. Daca nu vrei romane, scrie ce vrei tu. Zboară Emile, zboară !

Doamne, Emil, o sa caut poezia asta candva ca sa mai pot trai.
Si eu sunt un sobolan, si numai sobolani in jurul meu. Si au mai ramas putine sate, si eu nu mai am timp sa ma gandesc la ele. Ferice de cel care le vede, chiar si in intuneric. Stie ce inseamna lumina adormita intr-o curte cu regina noptii. Are o icoana in sacosa cand trenurile galgaie pierdute

O sa ne luam la intrecere cu totii sa ghicim care sunt cele mai negre 10 lucururi care ti se pot intampla, si tu asta ai vrut:)
Unul zice \"sa moara mama\" (brrr, mi-e greu si sa gandesc, daramite sa scriu), altul \"sa ramai ultimul om de pe pamant dupa un cataclism\", altul zice \" sa raman fara el\" (sau ea), sa fi atat de depresiv incat sa nu mai poti sa suferi pentru altii, sa nu sufere nimeni pentru tine, ...
Si tare mi-e ca soarta doar ne va dezvalui (of) ce e cel mai trist pentru noi.
Multumim ca ne-ai adus aminte noua, oameni fara prieteni, care venim sa te citim, sa mai vedem cum mai arata viata noastra de care uitam mereu

Emil,
Destinatarii lipsa suntem noi
Fiecaruia ne lipseste cate ceva, pe care uneori il cautam aici, la tine
Multumesc pentru scrisoare!
Deja devin prea curioasa: as vrea sa stiu cand a fost scrisa:)
Mai scrie-mi,
astept sa ma aud in randurile tale, cand simt ca oricum sunt praf, mai bine sa bata vantul dinspre tine si sa ma sufle putin cate putin

Lasa-ma fara paine emil !
Painea oricum e cancerigena si prosteste
Prevad o rascoala cat mai curand:
\"Noi nu vrem paine! Noi nu vrem Paine!\"
striga-vor descultii, si cartea o vor deschide
Maria TA, iarta-ne, nu ne mai da paine! Srie-ne!

Emile, m-am invelit in matase
Nu mi se mai vad picioarele, nu mi se mai vede barbia
Stau si ascult cum țes viermii frumos, calm, sadic, pentru mine

Cupa ta, Emil, e dulce si amara
Sa o iau, sa o las la ușă?
Când nu sunt atentă, vine și la mine cineva și imi aduce cate una.
E un campionat undeva, si m-au inscris fara sa ma intrebe, inainte de a mă naște. Se aduna pe zi ce trece o stivă imensă la intrare. Oamenii se feresc o ocolesc din ce in ce mai greu. In curand nu îmi va mai bate nimeni la ușă. Voi deschide ușa, voi privi cupele ruginite, voi întrezări cerul, și voi închide ușa definitiv.

Fara cartea cu scrisorile tale, o sa slabesc atat de mult, incat o sa ma fac un singur gand. Va veni cineva si ma va fotografia ca sa vada urmasii ce orori a provocat lipsadeemilocaust.

Emil, te rog explica-mi ce anume inseamna \"o carte in plus o piine in minus\"
Mi-e teama de ce poate sa insemne, dar vreau sa inteleg corect
Pentru prima data, admit ca are si Dan Carlea logica lui, ca sa nu spun dreptate
Noi suntem hedonisti, dupa cum cred ca stiai
Ne dai ceva cu totul neobisnuit, noi savuram, ne ostoim burtile, dupa care venim si spunem: Daca ai fi pus doar struguri negri in vinul asta, era ceva rarisim. Cand tu ai stat o vara intreaga la vie si ti-ai rupt caruta carand la struguri ca sa poti sa scoti din pamant ce era mai bun.

Am uitat sa spun
Continui sa ma uimesti
Nu pricep de unde atata originalitate si frumusete folosind cuvinte si teme - totusi - comune
Oricum, nu-mi bat capul prea mult cu asta.
Important e ca ma uimesti si ma rascolesti
Sanatate

Mi-a placut, Gabriela
Spune foarte frumos ceva ce unii dintre noi simt
O sa caut sa te mai citesc

Uneori am impresia ca scrii pentru mine. Ma intreb apoi, daca tot simtim la fel, de ce nu pot si eu sa scriu asa de firesc. Probabil sufletele seamana, dar eu mai am un invelis care ma impiedica sa il deschid asa de senin, cum o faci tu. Asta o spun ca sa nu sufar eu prea mult, pentru ca as putea, bineinteles, sa spun ca eu nu am talentul tau, care uneori mi se pare geniu. Nu-ti lua nasul la purtare, dar sunt sincera.
Asta ca sa spun ceva, sa nu uiti ca te citesc, desi as fi preferat sa tac dupa ce m-ai imbatat cu scrisoarea ta. (Nu mai polemizez pe tema \"scrii proza, poezie sau altceva\", prefer sa le spun scrisori, daca imi dai voie. Mi se pare un nume atat de potrivit...)

același tu, aceeași eu, alte emoții
Scrii atat de frumos si atat de simplu, incat ma faci sa ma gandesc: oare de ce n-am scris eu asta? pare atat de firesc.. incat imi vine sa cred pentru o clipa ca si eu as fi putut scrie poezia asta
Si apoi zambesc, și imi dau seama ce departe sunt si ce perfect esti

Mă fac sa zâmbesc disecările astea, criticile reci, prețioase, deși ar trebui să le respect părerea.
Dar eu citesc nu pentru a găsi perfecțiunea unui pod sau a unei catedrale (\"Uite, peretele ăsta e foarte reușit, și stucaturile se potrivesc de minune cu vitraliile, arcada însă e un fiasco\")
Eu citesc pentru a regăsi sentimente rătăcite, pentru a lăsa autorul să plîngă pe umărul meu, pentru a plânge eu pe foile lui, pentru a mă bucura cu cineva etc.etc. La fel cum la biserică, dacă mă duc, mă duc să mă plâng lui Dumnezeu și să mă bucur cu el.
A trăit cineva sentimentele scrisorilor tale? A fost cineva izbit de claritatea și duritatea cu care ne faci să ne privim în oglindă? Și-a recunoscut cineva tragedia în rândurile tale? Sunt eu dură dacă spun că, în caz că nu, au trăit degeaba? Iertare