Mediu
pictez
sărbătorile
femeie-pădure
părul
pulbere de argint
tatuată
pe umeri
sâni
valuri de mătase
sărutând goliciunea
Doamne
fă-mă netimp
decembre nins
opreşte clipele de catifea
în palme de copil
născut fără lumină
sau cânt de vioară
în paharul cu vin
lângă inima bărbatului
care mă iubeşte
cea dintâi vreau să fiu
inspirația
să împart albul nopții
cu singurătatea poetului
striveşte-mă
între degete
bob de scoruş
aşterne-mă
cerneală
sub pana cuvintelor
002.426
0
