O lume uitată (3)

O lume uitată (3) Gâlceava Azi mi-a venit băiatul acasă supărat: - Să nu mă cerți dacă o să-l bat pe Vlad! ( un coleg de clasă; mereu își dispută cu Vlad supremația). - Ce mai aveți de împărțit? l-am întrebat. - Nimic, dar mi-a aruncat ghiozdanul și toate cărțile și caietele s-au împrăștiat, mi-a răspuns Codrin supărat. Ce să-i spun? Să-l lase în pace? Atunci mâine se repetă povestea. Să-l bată? În nici un caz! Și atunci? Am zâmbit, aducându-mi aminte cum îmi povestea bunica. ,,- Cu trei băieți se întâmplă să vină câte unu acasă, bătut de alții, sau te trezești cu câte o mamă furioasă în fața porții , îmi spunea ea. - Și ce făceai atunci? - Ce să fac? mi-a răspuns zâmbind cu tâlc. Nu le dădeam niciodată dreptate alor mei. Dacă veneau bătuți și plângând acasă, le spuneam ,, Bine ați pățit, de ce vă bateți cu cei mai puternici ca voi?,, iar dacă băteau pe altul mai pricăjit ca ei îi făceam cu ou și cu oțet, și le spuneam să le fie rușine că se leagă de copiii mai slabi ca ei, așa că, i-am cam dezvățat să-și facă dreptate cu pumnul, și să-și rezolve problemele cu cap. Asta le-a fost și lor de folos, dar și mie căci nu eram învrăjbită cu nimeni în sat din cauza copiilor. Știi cum e cu copiii acum se ceartă imediat se împacă și tu rămâi certat cu părinții copilului dacă te bagi în certurile lor. Așa a pățit mătușa mea cu mama. Casele lor erau una lângă alta. Aveam o verișoară de vârsta mea cu care mă jucam tot timpul. Nu mai țin minte de ce ne-am luat la bătaie, dar m-am trezit cu nasul plin de sânge. Þipând m-am dus la mama să-i arăt nenorocirea. Când m-a văzut plină de sânge, m-a spălat și s-a dus val-vârtej la cumnată-sa. S-au certat la cuțite și nu și-au vorbit aproape un an. Nici pe noi nu ne-au mai lăsat să ne jucăm împreună, dar noi de a doua zi ne dădeam pe sub gardul de nuiele păpușile din zdrențe una celeilalte. Așa e cu copiii, mi-a repetat ea zâmbind.,, - Mami, ce-ai rămas așa pe gânduri? Mai bine spune-mi dacă te superi dacă afli că l-am bătut pe Vlad. - Da, sigur că mă supăr, i-am răspuns eu. Vlad e mai slab ca tine și crezi că voi fi mândră să aflu că te legi de cei mai pricăjiți ca tine? …………………………………………………………………………………………… - Ei, cum a fost azi la școală? - Bine, îmi răspunde Codrin. Îl văd cum îi înflorește un zâmbet. Știi ce i-am făcut azi lui Vlad? - Ce, îl întreb speriată. Sper că nu l-ai bătut. - Nu, atunci când a venit la banca mea în fugă și mi-a dat jos cu penarul, l-am prins de mâini și i-am spus ,, Vlad, nu vreau să te bat că mi-e milă de tine. Așa că nu te mai atinge de lucrurile mele.,, Știu că de acum o să mă lase în pace și n-o să-mi trântească lucrurile pe jos a încheiat Codrin mândru de el. Mă uit la băiatul meu care a încercat să rezolve un conflict fără a folosi pumnul, și-i mulțumesc în gând bunicii.