cum isi plange lumanarea
lumina in noapte
ramai la marginea secundei
ce o port la gat.
cum isi uita lebedele zborurile
pe ape
sterg urma numelui tau
la privegheri de iubiri.
precum cina
Langa mine stateai tu
ca o flacara
fidela,
numai eu plangeam
si rasturnam timpul
iubindu-te.
Lasa-ma sa te ascund
in primul cuvant
ce-ti acopera privirea,
cand uit acolo sus la tine
si
iubitule,
mi-s ochii atat de negri incat noaptea nu
vad decat lumina sufletului meu
Si mi-e viata atat de aripa ce ziua
vantul isi canta prin ea dezbinarile.
Ard toamne incremenite in ferestre
O alta zi ce nu mai vine,
Un alt tramvai pierdut in Iasi
Si o-ndrazneala ce se naste
Dar moare dupa patru pasi.
De-atata noi si ieri continuu
Rosteam un juramant corupt,
Stiam, insa
Ciudat printre gene alba privire
De luna arzand ca rug printre valuri,
Ne-acopera-n inimi tristele zaruri
De ieri inventate intr-o rotire
Eu nu te mai astept pe aceleasi maluri,
Imi uit
traiesc in vesnicia nasterii tale
ca un strigat din piatra de strigat
fericirea noastra pe acest taram
e oglinda in care-mi arunc
rand pe rand invierile
imi port iubirea pana la
cuvantul
