iubitule,
mi-s ochii atat de negri incat noaptea nu
vad decat lumina sufletului meu
Si mi-e viata atat de aripa ce ziua
vantul isi canta prin ea dezbinarile.
Ard toamne incremenite in ferestre
traiesc in vesnicia nasterii tale
ca un strigat din piatra de strigat
fericirea noastra pe acest taram
e oglinda in care-mi arunc
rand pe rand invierile
imi port iubirea pana la
cuvantul
cum isi plange lumanarea
lumina in noapte
ramai la marginea secundei
ce o port la gat.
cum isi uita lebedele zborurile
pe ape
sterg urma numelui tau
la privegheri de iubiri.
precum cina
Ciudat printre gene alba privire
De luna arzand ca rug printre valuri,
Ne-acopera-n inimi tristele zaruri
De ieri inventate intr-o rotire
Eu nu te mai astept pe aceleasi maluri,
Imi uit
Langa mine stateai tu
ca o flacara
fidela,
numai eu plangeam
si rasturnam timpul
iubindu-te.
Lasa-ma sa te ascund
in primul cuvant
ce-ti acopera privirea,
cand uit acolo sus la tine
si
O alta zi ce nu mai vine,
Un alt tramvai pierdut in Iasi
Si o-ndrazneala ce se naste
Dar moare dupa patru pasi.
De-atata noi si ieri continuu
Rosteam un juramant corupt,
Stiam, insa
