Buzunarele cu fericire

Aceste buzunare din care ne alimentăm cu fericire

prin care suflul trenurilor trece

și peste care întunericul aduce lupi teferi,

cine le-a cusut de sprâncenele noastre

și cine le descoase?

Iubeam o fată, iubeam și turbam

călcătorilor le șade bine cu turnul.

Porțile sunt zdravene și muntele, granit și piept.

Ei au plecat spre țara castelelor și a mașinilor care conduc pe partea greșită a drumului.

Visul e doar o fiară

pe care o păcălești

să se ascundă în colțul cuștii ei.

Străzile dedicate,

cu parcuri însângerate,

luna s-a topit și s-a scurs printr-un burlan.

La etajul doi,

în camera din stânga sufletului arcuit

sub pat se ascund vorbele

care odinioară se lăfăiau pe pereți

și înainte de asta ardeau prin trupeți

și înainte de asta, dormitau prin nedrepți.

Pământul, prietene,

e al celor care se cunosc deja cu el.

viitorul închis ca porțile unui oraș uitat în carantină.