Poezie
Invitație
2 min lectură·
Mediu
Vino fiule.
Aruncă-te peste pieptul meu
și fă-mi inima să mai stea o secundă.
Să se amestece părul tău blond
cu barba mea sârmoasă
și zâmbetul tău plin de mistere
să încremenească pe retina mea.
Trântește-te cum vrei
peste trupul meu întins pe trifoiul acestei ultime veri
și oasele lungi din picioarele tale
să se măsoare în putere cu maxilarele mele.
Mi-aș dori clipa asta să rămână ultima clipă a vieții.
Atât de lungă, mă mai văd cu toți încă o dată
iar când privesc prin ei să te văd doar pe tine.
Vino fiule.
Lasă-ți zâmbetul să crape stâncile
sub care mi s-a scufundat sufletul.
Tu ești un călăreț care conduce armate în lupte.
Un general pe care l-am îmbrăcat și de care acum îmi e frică.
Vino să ne rugăm
căci nu am lucru mai bun care să ne unească.
Vino să învățăm.
Tu să scuipi drept și eu să spun “da”.
Vino să ne măsurăm forțele,
în fiecare zi,
până în ziua în care cu forță vei ridica coșciugul ce mă poartă.
Vino să-ți iubim mama și să luptăm pentru inima ei.
Vino fiule.
Aruncă-te pe pieptul meu
și în trosnirea lor, ascultă cum țipă oasele a unire.
Vino fiule
aruncă-te și, cumva, nu stiu cum, o să te prind.
001071
0