Ștefan Petrea

Scrib al Dumnezeului mă întomnez în toate toamnele mele cu adiacentul visului de a fi ori poate nu, în Rai găsind refugiu

din peregrinările tale îmi vii uneori în odaie, la mansarda adâncită în ploaie săruți peretele dinspre Răsărit acolo se află pictat inedit Dumnezeu în mărime naturală dar plouă e aproape

mă reîntorc în mine mă întorc îmi ziceam am fost plecat după iubite asemenea unei morți subite trei femei în valiză am numărătoarea începe întotdeauna de la trei asemenea

Doamne, ajută-mi c-o bucată de pâine pentru mâine, să n-am plăceri culinare cum a fost și astăzi și ieri... Doar un Sfânt Duh plimbându-se-n văzduh...

așază masa între noi femeie te-oi săruta până în vârf de limbă atunci când toamna-n iarnă se preschimbă să vii pe seară-a Mărului meu cheie iar când și nopți în dimineți se schimbă de viața-n

joc pocker cu Dumnezeu pe înc-un mâine Ucigăltoaca e dealer de cărți trișează evident i-am promis sufletul apoi mi-am spălat ochiul de ciclop și mi-am întors fața și toate ale mele către

astăzi vom merge la biserică cu un ieri fierbinte drept îmbrăcăminte Ieri se măsoară în milenii Astăzi în ceasuri vor trece repede și va veni biserica cu hramul Mâine acel Sfânt în fără de

mâine a fost bine azi mi se în tâmplă întâmplarea iar ieri tu îmi aduci din roua de albine. mâine a fost ok tumultos pe la un ieri ce-mi aduce duium de femei să-mi dea a Mărului chei. nu mă

hotare amintirea nu cunoaște, te am a mea deși îmi ești departe și parcă-o lume de-alta ne desparte, cu amăgirea-amant te aflu-n în moaște murită nu îmi ești, dar scrie-n Carte că într-o zi în Rai

am în inima sferei un aprig atu dar mâine nu va veni de nu vei veni și tu un înger ascund sub aripă în orice clipă când nu ești scribul se întinde la povești după cât se vede pajiștea

sub salcia pletoasă lumina mea o ceri uitând că mi-ai cerut-o și astăzi mâine ieri. dar doar în azi te văd cu ochiul de ciclop scribal făcând prăpăd deși-i puțin miop și muntele privește cu

Iar scribul zgribulește în literă aleanul spre lumi extraterestre spre-armatele de stele își picură lin scrisul mereu suind spre ele și tumultos e veacul cât lui îi trece anul. Relicve