Toamnă

Domnule Ștefan Petrea, aveți capacitatea de a intui poemele reușite, fapt ce vă poate duce la o frumoasă dezvoltare poetică. Îndrăznesc să spun că această poezie surprinde atmosfera toamnei prin imagini sugestive și prin reluarea unor motive recurente care dau muzicalitate textului. Totuși, expresia „a-ți respira-ntrebarea”, deși are un farmec aparte, poate fi greu de descifrat la prima lectură. De asemenea, termenul „avă-n” sună neobișnuit, eu nu l-am mai întâlnit. O mică nuanțare ar putea ajuta cititorul să pătrundă mai repede sensul. În rest, tonul și ritmul dau textului un parfum clasic și cald.

vă mulțumesc pentru vorbele călduroase...
O să caut să rectific
acolo mi-ați atras atenția...

dar ați uitat steluța...
Glumesc!

: ))) Da, da, e tentant să pun steluța, dar îmi place să cred că ea se așază singură pe text, când îl găsește în toată forța lui. Azi a făcut doar o vizită, nu o ședere permanentă...însă simt eu că o să fie ; ) Mult succes!

îmi cer scuze dacă am supărat...
Era doar o glumă...
Din câte se vede, proastă...

nicidecum n-a fost glumă proastă,
a zâmbit în mine ca o frunză albastră
am prins-o pe firul unei poezii
și v-am întors-o în același joc, domn al stihiei

glumele, când poartă suflet și vin,
nu supără, ci doar dau parfum divin.
așa că stați liniștit, domnule Petrea,
în comentariile noastre nu e urmă de nicio supărare