Dintâi adânc

...de sonete, eu doar aproape 500...Am lucrat la o varianta a sonetului tau, desi stiu ca tu scrii mereu la fel, uniform, si nu te intereseaza sfaturile altora, chiar si cand le ceri:

De te visez, se varsă ceru-n ape,
Sub valuri, crește lumea abisală,
Corăbii trec, cu stelele în cală
Și-apare luna, raze să adape.

În teatrul ăsta, mi-ești în palmă, goală,
Dar firul morții cu delir mă-ncape,
Și-mi trage răsuflarea spre agape,
Unde sfârșitul vine ca o boală.

Regretele ne-au prefăcut în iepuri,
Fugim de-amorul spart, mâncând pământ,
În zborul tău zadarnic mă împlânt,
Când deznădejdea inimii dă cepuri;

De când și-a scurs în mine Iadul seva,
Nu sunt Adam. Nici tu nu mai ești Eva.

vom fi, cât vom mai fi, câți vom mai fi, unii care preferăm să privim florile pe câmp,
nici măcar puse în vază, pe cele din plastic nici atât!

frumos spui: Dintâi adânc, se varsă ceru-n ape
și mai apoi: În teatrul ăsta mi-ești în palmă goală

dar și ideatic și metaforic cum niciodată nu vor putea produce fabricile chinezești,
chiar dacă au ajuns la performanțe încât să imite perfect și să reproducă până și stațiuni din Austria

spo!

...altii doar citesc sonete si dau sfaturi. Concluzia o tragi singur.

vă mulțumesc de popas!

Domnule Radulescu,
nu îmi pot însuși varianta dumitale,
e altceva decât am scris eu...

Tego,
precum de regulă,
binevenit...