Poezie

În formă voiculesciană

1 min lectură·31 mai 2025

Mediu

În ochii tăi, seninii, mi-e duhul în lectură

Că sufletul îmi este cu-al tău în tine geamăn

Veciei siamezii la Domnul, fără seamăn

Un diamant de aer în piept având montură.

În respirări de păsări ne sunt perene vrăbii,

În noapte stele-n mare pe valul lin plutesc,

Cu luna la timonă de haos sunt corăbii

Și umbra pe sub ziduri e-n zborul nefiresc.

Mi-e hazu-n al meu plânset de liniști un nimic

Dintâi adânc se toarnă zadarnic ceru-n ape

De obosit, iubito, în mine simt că pic

Și văzurile zării îmi sunt în răni mioape.

Dureri devin privirea, da-n focul cel de paie,

O viață e a trece, o alta se-nvăpaie.

02741

Ștefan Petrea. “În formă voiculesciană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14190500/in-forma-voiculesciana

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Cel mai mult mi-a plăcut acest vers:
Dintâi adânc se toarnă zadarnic ceru-n ape

Aici nu am înțeles:
Dureri devin privirea

mulțumesc!
O să mai încerc să scriu ceva
cu acest Dintâi adânc...