Azi sunt antidivinitate

aflat limita dintre ceea ce este firesc, ca voinţă divină, şi ceea ce este liber arbitru. Tu faci echilibristică între ele, dar cazi, în strofa a doua, în pornografie şi luciferism. Probabil că acolo se dă lupta în tine şi vrei, cu orice chip, să arăţi acest lucru. Dacă şi Baudelaire a făcut-o, cu privire la satanism, cine sunt eu să te judec? Nu te judec, dar alegerile mele sunt altele. Poemul nu e rău, reflectând o stare interioară, chiar dacă aceasta este de antidivinitate. Dracul se bucură că îl bagi în seamă, eu m-aş bucura să învingă binele din tine.

pentru cuvintele de/spre bine!

pentru valoarea intrinsecă a poeziei, pasul dincolo de apelarea la blasfemie, în gaura neagră a unei pornografii (dpdv al meu) ieftine, trage această valoare, ca într-o pâlnie de vârtej, din mijlocul căreia, indiferent de timpul gravitării, nu există scăpare.
Antidivinitatea, un apanaj necesar libertății de exprimare lirice, este în sinea sa un maelstrom, însă unul care-și va găsi întotdeauna sfârșitul în străfundul oceanelor de unde totuși, cerul rămâne cu neîndoială, tangibil.
După părerea mea, o oprire punctuată la ”puiul de drac”, ar însemna cu îndestulare provocarea tulburării din adâncul căreia poetul descrie reușit, propriile zbateri.
Pasajul sexualizat creează însă o gaură neagră, de unde acea frumoasă aruncare a oceanului pe cer, devine superfluă, tragic inutilă.

V-aș încuraja cu respect, la reconsiderare.

rc-m

să-ți acord steluță acolo unde chiar merita, dar de un timp destul nu mai pot face asta. parcă nu ești tu. improvizația e de două parale. momentele porno sunt de toată jena.
Ștefan, revino la poezie! poți!
nu spun mai mult. și nu te rog.
ai capacitatea să triezi poeticul de non...
sper să pot înstela cu prima ocazie în pagina ta. și, crede-mă, nu trebuie să tragi de mânecă cititorul!

o să mă străduiesc să scriu mai bine...
Mulțumesc de trecere!