Zidirii haosului merg pe urme

iar alambicare...

nu ai uutat care sunt consecințele dacă reîncepi să cerșești comentarii.

n-am cerșit comentarii...
Eu doar am pus în temă eventualul lector...
Că tot ai trecut,
ce zici de zăpăceala asta?

comentariile sub propriile texte. Nu subestima inteligența noastră și nu testa gradul nostru de toleranță. Punct.

repostând textul acela,
nu că las com sub textele mele...
În cazul acesta
nu voi mai repeta nici asta...

poate refaci versul ăsta alambicat:

Cu ale de genunchi din vise turme

e mai bine?

chiar dacă ar trebui genunchii, articulat, dar să sicem că e o licenţă poetică

dar să vedem şi alte păreri

alte păreri nu mai vin...

ia pune-te în locul celor care nu sunt comentaţi deloc sau cu mult mai puţin decât tine. Dacă vei aborda această gândire empatică, dacă îi vei trata pe ceilalţi cu mai multă atenţie, dăruire, poate, dar nu e garantat, vei fi mult mai comentat. Spun că nu e garantat fiindcă trebuie să iei în calcul că unora nu le place ceea ce scrii şi, oricât te-ai da paste cap, n-ai ce să faci. Lasă textele să vorbească de la sine, prin propria lor valoare, şi nu mai trăi cu aşteptări. Doar scrie, doar dăruieşte. Atât!

eu am zis că scriu Sonet
pentru că așa m-a învățat
școala vieții lirice...
Dacă nu mi-a ieșit și
nici nu-mi mai iese
nu pot decât să mă consider
un poet ratat...