Poezie
Sonet voiculescian
1 min lectură·
Mediu
Amor făceam cu stele să mi se ducă buhul
În haos de lumină, pe trupul lor drept tată
Ori mai aproape,-n ceru-mi pe calea arătată
Să mă deprindă raze a colinda văzduhul.
Cu mintea-n nebunie a vinului tot cuget
Cum este noaptea asta pe-atâta de sidef
Și cum tăcerea toată se umple într-un muget
Chiar dacă de enigme eu astăzi nu am chef.
Să cad cu ploaia rece în greu mormânt tot risc
Când sus, în matematici, se însumează norii
Tristeții de natură, când pasărea în plisc
Veni-va cu mlădiță în arce iluzorii.
Nocturn păzesc tenebra și umbrele le număr,
Un zeu purtându-mi slava în veghe pe-al meu umăr.
00703
0